Îmbălsămarea cadavrului era cunoscută cu multe milenii în urmă. În Egipt, corpul era conservat din credinţa religioasă că va învia în ziua revenirii lui Osiris. Îmbălsămarea cuprindea tehnologii complicate, după ce ulterior se prelevau organele şi toate intestinele. Corpul se prepara cu diverse substanţe, se usca, apoi se învelea minuţios în bandaje impregnate de alte substanţe, capabile să stopeze putrefacţia. Organele erau, de asemenea, conservate în urne funerare speciale, cunoscute sub denumirea de "vaze canope" (deoarece au fost descoperite pentru prima oară în oraşul egiptean Canope). În prezent, cadavrele se îmbălsămează prin introducerea intraarterială al unor substanţe chimice.