- Discurs rostit în cadrul conferinţei ştiinţifice internaţionale: „Politica de stat faţă de minorităţile naţionale şi securitatea în bazinul Mării Negre”, (Comrat, 12 mai) -

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să vă felicit o dată în plus cu ocazia recentelor sărbători de mai şi să vă doresc tărie de spirit şi persistenţă în păstrarea Memoriei despre Victoria noastră comună.

Am văzut cu toţii bucuria şi entuziasmul cu care oamenii au marcat ziua de 9 Mai în Moldova.

În marşuri diferite, în acţiuni diferite, în oraşe diferite, peste tot se simţea spiritul de coeziune pentru ideea păstrării păcii şi prieteniei între popoare. Este un moment care ne dă speranţă, fiind un indicator al trăiniciei legăturilor care, timp de decenii, au asigurat integritatea societăţii noastre pluriforme. Memoria comună, tradiţiile comune, familiile comune, grijile comune, trecutul comun – toate aceste legături continuă să ne consolideze, şi asta ne bucură.

Dar mai este un subiect foarte important – cum vedem viitorul Ţării noastre. Fiecare îşi are propria viziune şi anume aici apar divergenţele care seamănă ura între noi. Cred că această problemă trebuie să constituie un subiect fundamental pentru discuţiile noastre şi fără identificarea unei soluţii concrete pentru această problemă nu vor exista soluţii clare pentru alte chestiuni care vor fi abordate la această conferinţă.

În acest context, exemplul Ucrainei este foarte reprezentativ. În această ţară două jumătăţi ale societăţii aveau viziuni diferite vizavi de propriul viitor. La rîndul său guvernarea, şi cea precedentă, şi cea actuală, nelegitimă, nu au conștientizat toată gravitatea acestui fapt şi au comis mai multe greşeli, care au generat colapsul ţării.

Totuşi, nu trebuie să căutăm exemple peste hotare. Să ne amintim despre evenimentele prin care a trecut Moldova, la începutul anilor 90. În acea perioadă, guvernarea de la Chişinău la fel a optat pentru acţiuni criminale, ceea ce a provocat un conflict între diferite pături ale populaţiei, etnii şi regiuni ale Moldovei. În rezultat, statalitatea moldovenească şi integritatea teritorială a ţării continuă să fie afectate pînă în prezent. Pe fundalul evenimentelor ce au loc în regiune, în orice moment se poate produce destrămarea definitivă a ţării.

În cazul în care Chişinăul va face o prostie şi se va lăsa condus de Occident, fără a ţine cont de opţiunile regiunilor, etniilor şi majorităţii populaţiei, în perspectivă ne aşteaptă destructurizarea şi pierderea statalităţii.

Ce am putea face pentru a evita acest scenariu? Cred că fiecare expert şi fiecare partid îşi are propria viziune şi propria soluţie pentru problema dată.

Vă voi prezenta pe scurt patru teze fundamentale ale Partidului Socialiştilor la acest subiect, pentru a mă încadra în timpul ce mi-a fost oferit.

În viziunea noastră, cel mai important lucru care trebuie făcut în Moldova este o consultare cu poporul. Ianukovici nu a făcut acest pas la timpul potrivit în Ucraina, a săvîrşit mai multe manevre geopolitice şi a ratat într-un mod ruşinos puterea. Junta de la Kiev, care a venit în locul său. Comite aceeaşi greşeală. În rezultat, vedem divizarea Ucrainei, vărsări de sînge şi război civil.

Acelaşi scenariu se poate repeta şi în Moldova. Din acest motiv noi am propus organizarea unui referendum naţional pentru identificarea cursului geopolitic al Moldovei. Practic, toate sondajele de opinie indică asupra faptului că majoritatea populaţiei ţării noastre ar dori o apropiere cu Rusia şi aderarea Moldovei la Uniunea Vamală. În acelaşi timp guvernarea ne trage în Uniunea Europeană. Aici avem o disonanţă evidentă, care ne ameninţă societatea şi statul cu evenimente „a-lea Ucraina”.

Referendumul va permite tuturor cetăţenilor ţării noastre, tuturor regiunilor, tuturor etniilor şi, în primul rînd, guvernării să înţeleagă opinia poporului nostru. Guvernarea îşi va da seama că nu trebuie să se mişte înainte orbeşte, fără a ţine seama de voinţa poporului, şi va fi obligată să stopeze procesele integraţioniste. Da, îmi dau seama că guvernarea îşi va pierde imaginea şi ratingul politic, în schimb va reuşi să păstreze ţara.

Voi menţiona încă o dată esenţa acestei teze principale: pentru o reconciliere civilă în ţara noastră în problema viitorului comun al cetăţenilor este nevoie ca înşişi cetăţenii să se expună în cadrul unui referendum, să se vadă modul în care se vor repartiza voturile, să se înţeleagă complexitatea situaţiei. Doar aşa se vor putea evita cele mai dificile momente din politica noastră internă şi cea externă.

Cea de-a două teză o reprezintă lansarea de dezbateri naţionale şi internaţionale pe marginea proiectului de federalizare a Moldovei, pe care noi, socialiştii, l-am elaborat în toamna anului trecut. Ţin să vă amintesc că, deja de mai mult de doi ani, în cadrul mai multor foruri, vorbim despre ideea de federalizare drept unica soluţie reală pentru păstrarea integrităţii teritoriale a ţării. La început eram priviţi ca nişte caraghioşi, fiind criticaţi dur. Totuşi, acum vedem că ideea privind federalizarea este din ce în ce mai solicitată în diferite regiuni ale lumii, acolo unde există conflicte de ordin teritorial şi etnic.

În acest context, iarăşi, exemplul Ucrainei este sugestiv. Doar federalizarea la timpul cuvenit ar fi putut salva Ucraina de destrămare. Fiind o federaţie, Ucraina nu ar fi comis atîţia paşi greşiţi, ar fi fost mai echilibrată din punct de vedere geopolitic, s-ar fi putut menţine pe linia de plutire. Totuşi, la etapa actuală, se pare că şi federalizarea este, pentru Ucraina, o soluţie depăşită.

Să nu ne vedem şi noi în situaţia cînd vom ajunge să ne muşcăm coatele pentru că nu am reuşit să creăm la timp o Moldova Federală. De-facto, deja am pierdut Transnistria, nu dea Domnul, dar putem rata Găgăuzia şi Taraclia, putem avea probleme cu raioanele din nordul ţării. De aceea cred că ideea privind federalizarea merită a fi discutată la toate forurile serioase, la care au loc dezbateri pe problemele etnice şi teritoriale ale ţării noastre şi sper foarte mult că şi la actuala conferinţă experţii vor aborda această chestiune. Astăzi încă nu este tîrziu să fie identificată o soluţie definitivă pentru această problemă. Este anume cazul cînd tărăgănarea este asemenea cu moartea pentru statalitatea noastră. Şi societatea de experţi, vorbind aşa, îi am în vedere pe adevăraţii experţi, ar trebui să relateze despre această idee atît cetăţenilor, cît şi guvernării de la Chişinău.

Cea dea treia teză ţine de statutul limbii ruse şi adoptarea unei Legislaţii privind Limbile Regionale. Poporul moldovenesc mereu a fost unul multinaţional. Moldoveni, ruşi, găgăuzi, ucraineni, bulgari şi multe alte popoare au trăit în pace şi înţelegere pe acest pămînt, comunicînd, tradiţional, şi în limba moldovenească, şi în cea rusă. Anume de aceea, noi, socialiştii, acum pledăm pentru un statut special pentru limba rusă în Moldova. Doar aşa vom putea detensiona situaţia din societate, vom putea asigura concilierea naţională, reunifica ţara, inclusiv cele două maluri ale Nistrului. Noi pledăm pentru acordarea de statut de limbi regionale pentru limbile materne în zonele de locuire compactă, în ţara noastră, a găgăuzilor, ucrainenilor, bulgarilor şi altor popoare frăţeşti. Este foarte actuală problema privind statutul limbii ruse în contextul ideii privind federalizarea, expusă anterior.

Grupul parlamentar al socialiștilor deja a pregătit un proiect de lege corespunzător privind limbile regionale. În curînd vom începe promovarea acestui proiect la nivel legislativ. Să vedem cum vor vota pentru acest proiect de lege comuniştii, democraţii, cei care invită la Chişinău vedete ale show-businessului din Rusia, dar se dau îndărăt atunci cînd vine vorba despre acţiuni concrete.

Cea de-a patra teză, pe care o consider extrem de importantă pentru formarea unei politici naţionale corecte, este necesitatea de introducere, în şcoli, a predării cursului de Istorie a Moldovei în locul Istoriei alogene a românilor. Cred că nu este nevoie să vă dau explicaţii despre acţiunile întreprinse faţă de identitate moldovenească în ultimii douăzeci şi ceva de ani. Cred că sînteţi prea bine informaţi la acest subiect.

Sîntem românizaţi şi mancurtizaţi cu impertinenţă, fiind transformaţi într-un apendice de calitate inferioară a naţiunii române. Tot acest proces are loc în paralel cu nişte manifestări obraznice de rusofobie. Toate complexele de inferioritate, toate fobiile şi ura pe care o au românii faţă de Rusia şi ruşi ei s-au străduit să le transmită şi poporului moldovenesc. Deseori, din acest caz, la noi au avut şi au loc conflicte pe motive etnice şi culturale. Nepoţii foştilor legionari fascişti ne-au contaminat şi poporul nostru cu virusul neonazist al urii. Un rol important în acest context revine predării în şcoli a cursului de Istorie a românilor, care denaturează viziunea copiilor noştri faţă de trecut.

De aceea pentru noi este principială interzicerea acestei ocupaţii ideologice. De îndată cum vom obţine posibilităţile necesare, printre primele lucruri pe care le vom face va fi includerea în curricula şcolară a cursului de Istorie a Moldovei. În paralel vom promova limba, cultura şi tradiţiile moldoveneşti în toate sferele societăţii moldoveneşti.

Stimaţi colegi,

Timp de secole, toate etniile ţării noastre au trăit în pace şi bună înţelegere, noi am reuşit să edificăm Moldova înfloritoare, care avea o faimă bună în toată URSS. Pe vremuri, am demonstrat că sîntem un popor paşnic, deci avem şansa să renaştem aceste tradiţii şi această experienţă. În primul rînd, acest lucru depinde de cetăţenii noştri. Totuşi, într-o mare măsură depinde şi de o politică profesionistă, de comportamentul şi declaraţiile diferitor lideri şi partide. Mai depinde şi de ziarişti şi mediul de experţi. Dvs. formaţi opinia publică, dvs. sînteţi capabili să identificaţi soluţiile corecte. Sper foarte mult ca această conferinţă să-şi aducă propria contribuţie în acest context. Vă doresc discuţii rezultative şi rămînem în aşteptarea concluziilor şi propunerilor dvs.