Epistolar. Ziua Națională a Vinului. Care-i aia?

Autor: Mihai CONȚIU

În zilele de 4 și 5 Octombrie, Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) din Chișinău a găzduit cea de-a XXVI-a ediție a Zilei Naționale a Vinului, care, potrivit autorităților, a înregistrat un număr record de peste 150.000 de participanți. Printre aceștia, s-a numărat și semnatarul acestor rînduri. Subiectiv, consider că numărul vizitatorilor a fost cu mult mai mare decît cel estimat de către autorități, adică cel puțin dublu, dacă nu triplu, însă, în mod sigur, organizatorii au alte criterii statistice de estimare. Citesc că, la această manifestare, au fost prezenți vizitatori din peste 30 de țări, care, astfel, au avut prilejul să cunoască cultura și tradițiile vinului moldovenesc, dar și să deguste produsele a 106 vinării, dintre care 43 sunt mici producători locali.

Ca-n fiecare an, îmi exprim nedumerirea: care, în realitate, e Ziua Națională a Vinului – Sîmbătă, pe 4 Octombrie, sau Duminică, pe 5 Octombrie?!? Să fie Sîmbătă, pentru că este inaugurată de către autorități, sau Duminică, pentru că este năpădită de către ”mahmurii înțelepți”, de cei care n-au avut timp Sîmbătă ori cei ajunși cu ultimul tren ori avion la Chișinău? Personal, beneficiind de o invitație a unor viticultori, cărora, firește, nu am de gînd să le fac reclamă, m-am preumblat și eu prin PMAN în ziua de Duminică, iar asta pentru că Sîmbătă a fost o zi ploioasă, fără să fac excese de degustări, ci doar de achiziționarea unui număr ”indecent de mare” de sticle cu vinuri diverse. Timp de vreo două ore, m-am lăsat călăuzit prin piață de către o mare personalitate a Medicinei naționale, vechi și statornic prieten de peste două decenii. Dincolo de reputația lui profesională, nu doar la nivel național, prietenul meu medic mi-a demonstrat că este și un rafinat cunoscător al vinului, recomandîndu-mi să cumpăr anumite soiuri alese la care, acum, cînd scriu aceste rînduri, mă uit cu jind, pentru că nu vreau să gust din ele, riscînd astfel să scriu cine știe ce versuri cretine, așa cum obișnuiesc inclusiv ”autorii consacrați”.

Mai apoi, și din imbold publicistic, am mai bîntuit prin PMAN vreo trei ore. Interesanți, pentru mine, au fost acei mici producători, căci despre marile mărci naționale consacrate și internațional nu vorbesc. Am mai scris și cu alt prilej despre micii producători viticoli. La Ziua Națională a Vinului de Duminică, am cunoscut și alți mici producători pentru care cultivarea viței-de-vie și prelucrarea vinului este o religie. Unul dintre ei, care a lucrat în domeniu mulți ani în Italia, a revenit în Țară pentru a aplica aceleași tehnologii ca și italienii, care-și îngrijesc viile de peste două mii de ani, iar asta o face cu soția, copiii și nepoții lui ”nedornici” să emigreze din Moldova deoarece au inițiat deja o ”tradiție vini-viticolă”. Demnă de remarcat este realitatea că mulți dintre acești mici producători, care sunt eclipsați, cel puțin în prezența vinurilor lor în marile magazine, de către marii producători, nu doar că au numeroase medalii de excepție obținute la mari competiții internaționale, dar și că piața lor de desfacere este în UE și Turcia.

Ziua Națională a Vinului este o sărbătoare care, pe drept cuvînt, este și o mîndrie națională. Republica Moldova are ”unicitățile” ei în acest domeniu, fiind suficient să ne amintim de cele două celebre crame inegalabile în lume. Anul acesta, Republica Moldova ”s-a exportat exemplar” cu alegerile parlamentare și cu Ziua Națională a Vinului, iar acum suntem îndreptățiți să ne așteptăm la noi performanțe, iar aici nu mă refer la sport, la Vladimir Plahotniuc ori Constantin Țuțu.

Dincolo de Ziua Națională a Vinului, de performanțele sportive ori artistice ale acestei Țări, să nu uităm că Republica Moldova continuă să fie o importantă ”exportatoare” ilegală de țigări și alcool, iar asta prin ”coridoare” românești și ucrainene. Afirm asta în cunoștință de cauză deoarece cunosc rețele funcționale actuale din UE, dar asta nu e treaba mea.

În condițiile în care consider că Ziua Națională a Vinului este și trebuie să fie o trufie națională justificată pentru moldoveni, așa cum, de pildă, în urmă cu mulți ani, am văzut că este la fel în Spania ori Italia și Franța, mă simt motivat să văd și ”reversul medaliei”. Acum cîteva zile, am citit o știre care nu m-a uimit prea mult. Potrivit acesteia, ”Republica Moldova se află în topul european la consumul de alcool. Efectele se resimt la toate nivelurile societății. De la boli grave și decese prematur, pînă la familii destrămate și mii de șoferi prinși băuți la volan. (...) În prezent, Republica Moldova este pe locul zece în Europa la consumul de alcool. (...) Statisticile sunt dure: unul din 13 decese este legat direct de alcool. În plus, peste 200 de boli, printre care afecțiuni neurologice sau cardiace, dar și mai multe forme de cancer sunt cauzate de consumul excesiv. În orașe precum Bălți, Orhei și Chișinău, funcționează centre specializate de dezintoxicare. Anual, aproximativ 6.000 de persoane dependente de alcool erau supuse tratamentului, iar peste 43.000 se afla sub supravegherea medicilor”.

De peste un sfert de secol, ”monitorizez beția moldovenilor” de la orașe și sate. În ”patria vinului”, moldoveanul simplu preferă mai curînd să bea rachiu ori vodcă ieftină, pentru că se îmbată mai repede. Am observat acest ”flagel” inclusiv la fostul bar al Uniunii Scriitorilor, care, oricum, nu era chiar ”devastator”, ci doar în contradicție cu ”patria vinului”.

Ce vreau să spun? Cam nimic, dar beți măcar vin, nu rachiu, cu măsură, nu însă cu măsura mea mai puțin... măsurată, în timpul liber! Na, că încep să dau din casă!