Unul dintre cele mai faimoase nume ale secolului al XX-lea este Pablo Picasso, care a revoluţionat arta contemporană, scriind istorie cu picturile sale. Artistul era însă extrem de brutal. Pe cea mai frumoasă dintre amantele sale a lăsat-o inconştientă.

Picasso nu s-a putut mulţumi în viaţă cu un singur rol. Va juca multe, reale şi imaginare, dar pe toate cu aceeaşi pasiune. A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. A fost un copil genial, la Paris un străin „iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă.

A fost un amant pasional, soţ şi tată. Dar, mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeştri ai penelului, care a rupt definitiv cu convenţiile stilului iluzionist şi figurativ, dominant încă din perioada Renaşterii.

Aşa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa particulară a artistului. Pînzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumuseţea şi eroismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie, desen, grafica, ceramica reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă.

În viaţa personală, Picasso era extrem de brutal. Dora Maar, poate cea mai frumoasă şi talentată dintre amantele sale, a fost bătută şi lăsată să zacă inconştientă pe podea. Altă amantă spunea: „Te lovea în cap“. Lectura sa preferată era Sade. Pe Marie-Thérése Walter, pe care a sedus-o cînd avea 17 ani, a convins-o să-l citească pe Sade şi mai tîrziu a iniţiat-o în practici sadice.

Lui Picasso îi plăcea să asmută femeile una contra celeilalte. Într-o astfel de împrejurare, Dora Maar şi Marie-Thérése Walter s-au luat la bătaie, în timp ce Picasso, care stîrnise încăierarea, îşi vedea înainte, liniştit, de pictat. Pînza la care lucra era Guernica.