Biografii picante ale scriitorilor români         

Nina Cassian s-a născut la 27 Noiembrie 1924. La naştere, se numea Renée-Annie Cassian-Matasaru. A murit la vîrsta de 89 de ani, pe 16 Aprilie 2014. Vă prezentăm două dintre feţele frumoase ale Ninei Cassian: poeta şi iubita.

Poeta

În 1940, Tudor Arghezi îi spunea sentenţios: „Talent incontestabil!“, după ce îi citise un caiet de versuri.

Prima sa poeziepublicată în ziarul „România liberă“ abia în 1945, care a şocat prin stilul său, are un titlu teribilist pentru o poezie de debut: „Am fost un poet decadent“. Primul volum, „La scara 1/1“, apărut în anul 1948, a fost atacat vehement de către criticii de partid, fiind considerat un exemplu de „poezie decadentă“.

De atunci, cariera sa literară a devenit o sinusoidă ciudată: a început să publice versuri realist-socialiste, dînd dovadă de o neaşteptată obedienţă, iar apoi s-a izolat într-o fermecătoare literatură pentru copii. Încă se găseşte în manualele de clasa a III-a. De la sfîrşitul deceniului şapte, perioadă marcată de o oarecare liberalizare a ideilor, s-a relansat ca poeta a decadenţei. În 1985, a părăsit România.

Nina Cassian a vorbit mereu cu o sinceritate sfîşietoare despre sine, iar asta a fost un magnet pentru orice interlocutor, jurnalist sau nu. În urmă cu puţini ani, făcea cea mai înduioşătoare demonstraţie de psihanaliză într-un tabloid românesc: „Fiind o fată urîtă, am fost bucuroasă cumva de atenţia care mi-a fost acordată de-a lungul vieţii. Dar asta a venit tîrziu, pentru că, pînă la 17 ani, nu se uita la mine nici un cîine. Nu e plăcut, mai ales în adolescenţă. Te marchează pe toată viaţa“. 

Într-un „Autoportret“, poezie apărută în volumul „Disciplina harfei“, Nina Cassian descria, cu o luciditate tulburătoare, ce vede în oglindă: „Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat/ această căpăţînă de zahăr sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ şi părul lung, lunar, pe ţeastă“. Prozatorul Eugen Barbu spunea despre ea că-i seamănă lui Dante.

Criticul literar Alex. Ştefănescu a găsit, poate, cel mai frumos oximoron care o poate descrie pe Nina Cassian. În „Istoria literaturii române contemporane“, Ştefănescu o descrie drept „cea mai atrăgătoare femeie urîtă din cîte s-au afirmat în literatura română“.

Tot în „Istoria literaturii române contemporane“,Alex Stefanescu descrie experimentul spectaculos pe care l-a făcut poeta Nina Cassian: „Scrierea unor poeme într-o limbă imaginară, sparga. Din cuvinte inexistente în dicţionare, dar avînd sonoritatea cuvintelor româneşti, Nina Cassian compune versuri capabile să transmită o emoţie.

Este vorba, deci, de o comedie a limbajului poetic, dar şi de un moment de lirism autentic, creat cu mijloace metalexicale.“ Au înmorit drumatice miloave/ sub rocul cătinat de nituraşi./ Atîţia venizei de bori margaşi.../ Atîtea alne strămătînd, estrave.“

Iubita

„Nu pot marca o dată anume pentru că, de cînd mă ştiu, adică de la aproximativ şase ani, am fost mereu îndragostită, ba de băiatul de la parter, ba de un actor de cinema. Lucrurile s-au «agravat», bineînţeles, odată cu vîrsta. La 15 ani, am «contractat» o iubire de adolescentă la Craiova, iubire platonică devenită obsesie pe parcursul a 20 de ani (între timp, măritîndu-mă din dragoste de vreo două ori!)“, explica Nina Cassian în faţa jurnaliştilor de la Gazeta de Sud. 

În 1943, Nina Cassian s-a căsătorit cuVladimir Colin, autor de basmepentru copii, însă a divorţat de el trei ani mai tîrziu. La 22 de ani, pe cînd încă era căsătorită cu Colin, l-a cunoscut pe poetul Ion Barbu şi i-a devenit acestuia muză.

A devenit „nespus de alba Nina“. „L-am cunoscut pe Ion Barbu la cenaclul lui Miron Radu Paraschivescu. I-am lăsat manuscrisul meu, «La Scara 1/1» şi, în curînd, mi-a telefonat şi m-a invitat la Capşa. Făcuse adnotări la volum ultra-laudative (mare poezie etc.), dar îmi refuză poeziile în limba sparga. (…) Eram inconştientă. Ştiam că e un geniu lînăa mine, de asta nu m-am îndoit niciodată. Dar nesăbuinţa tinereţii consta în a dori să loveşti în ceea ce slăveşti. E o prostie pe care am s-o regret toată viaţa. Adică eu aveam, în ’46, vreo… 22 şi el, 52, sau aşa ceva. Dar arăta cu mult mai bătrîn. Pentru că avea o mustaţă de morsa, care îi acoperea gura, avea părul cărunt… M-a atras… Eram la picioarele lui din punct de vedere literar, poetic. Adică nici nu mă gîndeam la o posibilă comparaţie. De fapt nu e vorba de atracţie aici. A fost o fascinaţie. Eu am fost pur şi simplu o subalternă în preajma lui. Nu m-a modificat nici ca poet, nici ca intelectual, nici ca femeie, decît că m-a speriat punîndu-mă într-o lumină orbitoare.“

În acelaşi an în care a divorţat de Colin, Nina Cassian s-a căsătorit cu Al. I. Ştefănescu, care îi va fi devotat toata viaţa, în ciuda comportamentului său de Don Juan feminin, care contrasta puternic cu apariţia ei. „Am divorţat de Colin şi foarte curînd m-am măritat cu Ali (aşa cum îl alintam eu şi toţi cei care l-au cunoscut îndeaproape), care nu fusese nici ilegalist, nici nu-i plăcea poezia, mai ales cea modernă, dar exercita asupra mea o autoritate (era cu aproape 10 ani mai în vîrstă) de care “eternul (meu) feminin” avea nevoie şi pe care tînărul Colin nu mi-o putea oferi“, explica poeta.

Clipele petrecute pe duşumele, în braţele altor bărbaţi, clipe pe care soţul Ştefănescu i le-a tolerat eroic, le-a descris aşa: „Nu am fost infidelă, ci am adăugat afluenţi rîului mare, iubirii celei mari. Neminţind şi, de altfel, avînd prea mult de dăruit, copleşitor pentru un singur recipient“.

Nina Cassian l-a avut şi pe Marin Preda. Doar pentru ea. „L-am cunoscut la Sinaia, la Casa de Creaţie, la “Creatorium”, cum îi spuneam noi în batjocură. Era foarte tînăr. Şi eu la fel. Eu aveam 24 şi el avea 26. Am fost fascinată de prezenţa lui şi se pare că a fost reciproc. Fără sex, m-a iubit, am fost atrasă. Dar eu eram fericită cu Ali. În 1953, am devenit iubiţi. Tot la Sinaia: într-o seară mi-a spus, referindu-se la prima noastră etapă sinaiotă, că el e ars pe dinăuntru, că nu mă mai poate iubi. Şi eu m-am dus la el la uşă şi l-am sărutat şi el a fost surprins. «Mi-a plăcut», mi-a spus. Şi relaţia s-a reluat, adîncindu-se.“

Este binecunoscută nota de Securitate a scriitorului Ion Caraion, care informa organele statului că Marin Preda şi Nina Cassian „făceau sex într-unul din birourile Ministerului Artelor, iar pat era duşumeaua“.

Tot Nina Cassian i-a fost muză şi scriitorului Nicolae Breban, cu care a fost prietenă timp de 30 de ani. Eugen Barbu susţinea chiar că Nichita Stănescu şi-ar fi „netezit debutul literar trecînd prin patul Ninei“.

Nina Cassian s-a iubit şi cu al treilea soţ: Maurice Edwards, şi el căsătorit pentru a treia oară. „Îmi dovedeşte că se poate începe o viaţă nouă chiar şi la vîrste crepusculare“, spune poeta despre soţul său.

Sursa: art&culture.ro