Pe 27 octombrie este sărbătorit Sfîntul Cuvios Dimitrie Basarabov. Cel care s-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre şi a trăit în secolul al XIII-lea, în timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tîrnovo, întemeiat de fraţii Petru şi Asan.

Este Sfîntul care iubind viaţa ascetică s-a retras într-o peşteră. Nu se ştie cît timp a stat în acestă peşteră şi nici cînd a trecut la cele veşnice.

Trupul neputrezit

Tradiţia spune însă că, înainte de a muri, s-a aşezat singur între doua lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele rîului. Moaştele sale au rămas multă vreme sub ape, pînă cînd o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelaţie: i s-a arătat Sfîntul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui". Părinţii vor merge la locul indicat în vis, lîngă rîul Lom, şi vor găsi trupul neputrezit al Sfîntului între două pietre.

Moaştele Cuviosului Dimitrie au fost duse şi aşezate în biserica din Basarabi. În tradiţia bisericească, un domnitor al Ţării Româneşti, al cărui nume nu este menţionat, a plătit o suma mare de bani pentru aducerea moaştelor Cuviosului Dimitrie în Bucureşti. Delegaţia nu a reuşit să intre în acest oraş, deoarece caii nu au vrut să mai meargă!

Cu cinste

În această situaţie, membrii delegaţiei au hotărît să tragă la sorţi, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moaştele Sfîntului Dimitrie. La sorţi a căzut drumul spre Basarabi, şi astfel moaştele au fost reaşezate în biserica din Basarabi. Au stat în această biserică pînă în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), cînd generalul rus Petru Salticov, trecînd prin satul Basarabov, a luat moaştele cu intenţia de a le trimite în Rusia. Însă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor, şi a mitropolitului Grigorie II al Ţării Româneşti, le-a dăruit poporului român. Moaştele au fot aşezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala Catedrală Patriarhală din Bucureşti.
Racla cu moaştele Cuviosului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranţa opririi epidemiei de holeră şi în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotărîtă în şedinţele Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dintre anii 1950-1955.

Sursa: RevistaPreseiOnline