Integrare europeană prin metode neortodoxe (2)

În urmă cu o săptămînă, vă promiteam că o să revenim cu detalii suplimentare la cele descrise de noi în conţinutul articolului subintitulat „Ce poate să însemne aparenta complicitatea dintre ”SIMCO-EURO”, MAIB,”INRAIT” şi Curtea de Apel ca posibili părtaşi la un adevărat atac de tip rider?”, iar asta după ce urma pronunţarea de către CSJ pe cazul ÎCS Carton Trade SRL vs. Bordos Vasile, Bordos Maria, în privinţa recuperării prejudiciilor aduse, pe data de 1 Octombrie. Cazul devine extrem de interesant, cu atît mai mult cu cît CSJ a amînat emiterea unei decizii pentru data de 8 Octombrie.

În contextul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, amplu disputat şi în condiţiile în care ţara asistă la o luptă electorală acerbă, iar independenţa şi echidistanţa justiţiei trebuie să devină modele naţionale şi europene de reformare efectivă, cazul despre care continuăm să vorbim supune nu doar justiţia la un examen de probitate excepţională, dar ne defineşte şi pe noi, ca ţară, drept parteneri politici oneşti sau nu în cadrul angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană. Afirmăm acest lucru întrucît grija cea mai mare a politicienilor şi justiţiei naţionale, ca o prioritate europeană, trebuie să fie protejarea intereselor legitime ale investitorilor străini.

Ca stat, Republica Moldova nu poate să viseze la civilizaţie, bunăstare şi crearea de noi şi noi locuri de muncă fără intervenţia investitorilor străini. Este o prioritate invocată constant de către guvernanţi şi stimulată, încurajată de către UE. este o realitate a economiei de piaţă faptul că investitorul străin vine într-o ţară ca să cîştige, dar oare numai el cîştigă? În primul rînd, ţara în care investeşte acesta are de cîştigat. Vine cu tehnologii moderne, creează noi locuri de muncă, devine un plătitor de impozite preţios pe măsură ce îşi dezvoltă afacerea şi provoacă piaţa investiţională la noi şi noi concurenţe. Un astfel de investitor este şi întreprinderea cu capital străin ”Carton Trade” SRL, fondată fondat în Republica Moldova de către „WEALTH INVESTMENTS HOLDINGS INC”.

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că multe din firmele moldoveneşti cu care investitorii străini intră obligatoriu în contact îşi pîndesc partenerul extern pentru a-l anihila, înşela sau spre a-i fura afacerea în clipa în care vede că prosperă, că a făcut profitabil un domeniu de afaceri în care el, afaceristul moldovean, n-a fost capabil sau nu a avut suficientă forţă investiţională. Particularizînd, revenim la ceea ce noi bănuim că este vorba despre un soi de atac de tip rider al SRL ”Simco-Euro”, deținută de soții Vasile și Maria Bordos, Vasile Bordos avînd şi calitatea de administrator al acestui SRL.

Recapitulare. Avem sau nu de-a face cu nişte escroci?

Pentru cei care nu-şi amintesc sau nu au citit detaliile din cazul la care ne referim, vă reamintim, succint, cîteva date. În anul 2011, un grup de investitori din Ucraina şi-a manifestat interesul şi a venit cu oferta de a cumpăra o mini-fabrică de producere a cartonului și a hîrtiei din Chișinău. Oferta de bună-credinţă a investitorilor a apărut şi în contextul în care, pe parcursul negocierilor, s-a constatat că fabrica este gajată la BC Moldova-Agroindbank (MAIB) pentru o datorie considerabilă, o sumă plasată undeva sub 40 de milioane de lei, care cuprinde un credit propriu-zis, dobînzile datorate plus penalităţile Această fabrică se afla în proprietatea SRL ”Simco-Euro”, aparţinînd soților Vasile și Maria Bordos, Vasile Bordos avînd şi calitatea de administrator al acestui SRL.

Pentru asigurarea unui cadru legislativ legal, pentru asigurarea unei transparenţe absolute pe parcursul tranzacţiilor ulterioare dintre cumpărător şi vînzător, investitorii ucraineni, prin „WEALTH INVESTMENTS HOLDINGS INC” au fondat în Republica Moldova întreprinderea cu capital străin ”Carton Trade” SRL.

În fine, s-a ajuns la înţelegerea ca investitorul ucrainean să achiziţioneze fabrica în contextul cumpărării de către ÎCS ”Carton Trade” SRL a SRL ”Simco-Euro”, deţinătorul de jure şi de facto al fabricii. Prin urmare, în luna Decembrie 2011, a fost încheiat un Antecontract între soții Bordos și ÎCS ”Carton Trade” SRL.

Atunci, ÎCS ”Carton Trade” SRL le-a achitat soților Bordos un avans în mărime de 2,5 milioane de lei. Aşa cum spuneam şi în articolul precedent, reaua voinţă sau intenţia banditească a ”Simco-Euro” a început să se etaleze în clipa în care SRL ”Simco-Euro”, conform termenilor din Antecontract, nu a efectuat inventarierea corespunzătoare, și, drept consecinţă,  a fost imposibil să se stabilească valoarea reală a fabricii. Prin urmare, contractul de vînzare-cumpărare a SRL ”Simco-Euro” nu a fost încheiat, iar Antecontractul şi-a încetat valabilitatea.

Investitorul străin, ”Carton Trade”, călăuzit fiind de principiul bunei credinţe şi dorinţei oneste de a investi, dar, în noile condiţii, nemaifiind posibilă cumpărarea SRL ”Simco-Euro”, a decis şi propus ca să arendeze fabrica pentru o perioadă scurtă de timp spre a-i aprecia și constata starea de funcţionalitate. Astfel, în luna Aprilie 2012, a fost încheiat un contract de locațiune prin care SRL ”Simco-Euro” a predat fabrica în locația ÎCS ”Carton Trade” SRL pentru o perioadă de 3 luni.

Vă reamintim că toată această operațiune se efectua în contextul în care ”Carton Trade” a fost nevoită să-i achite ”Simco-Euro” toate datoriile acumulate, inclusiv și cele față de MAIB. Suma totală a datoriilor achitate a depăşit 8 milioane de lei.

În perioadă scurtă a locațiunii, ”Carton Trade” a pus în funcțiune absolut toate utilajele fabricii, demonstrînd astfel că are eficiență dacă investitorul este de bună-credinţă. Astfel, s-a luat decizia de cumpărare a fabricii, dar au apărut și primele semne că SRL ”Carton Trade” a devenit ținta unei escrocherii de proporții, autorii acesteia părînd a fi clar ”Simco-Euro”, deci soții Vasile și Maria Bordos.

Despre ce-i vorba? La încheierea celor trei luni în care fabrica s-a aflat în locația ”Carton Trade”, după ce aceasta a demonstrat că poate face eficientă investiția, ”Simco-Euro” a întrerupt orice relații cu ”Carton Trade”, declarînd că nu va încheia nici o tranzacție de vînzare-cumpărare a fabricii conform înţelegerilor anterioare. Mai mult decît atît, într-un mod brutal şi abuziv, reprezentanţii ”Simco-Euro” au forţat intrarea în fabrică şi au preluat-o fără un proces verbal de predare-primire în condiţii legale.

Avem sau nu de-a face cu o megaescrocherie?

Nu trebuie să fii jurist sau mare expert în tranzacții comerciale ca să înțelegi că ”Simco-Euro” și soții Vasile și Maria Bordos au tras pe sfoară și au furat în cel mai abuziv și nerușinat mod pe investitorii străini de la ”Carton Trade”. Să nu-l iei la palme pe acela care spune că moldoveanul este primitor, ospitalier? Păi cum, frate, vine omul, adică investitorul străin, îți achită toate datoriile, îți plătește un avans consistent, îți demonstrează că poate face o afacere profitabilă pe mormîntul de fabrică pe care tu i l-ai oferit, iar după ce vezi că are pricepere, spirit de inițiativă și că poate să aducă profit, îl furi și îl alungi ca un hoț la drumul mare sau ca un mafiot…!

Oricine urmărește firul acestei afaceri își dă seama că ”Simco-Euro” și soții Vasile și Maria Bordos nu puteau recurge la aceste procedee banditești dacă nu ar avea o protecție serioasă SUS, una cointeresată al dracului de mult! Sigur că nu poate fi vorba de altceva decît de bani! Cum altfel poate fi explicat altfel tupeul cu care reprezentanţii ”Simco-Euro” au forţat intrarea în fabrică şi au preluat-o fără un proces verbal de predare-primire în condiţii legale.

După cum vă spuneam și în articolul precedent, în clipa în care ”Carton Trade” s-a pomenit astfel înşelată şi, efectiv, furată, a demarat mai multe acțiuni în instanțele de judecată pentru recuperarea investițiilor deja făcute. Prin urmare, ”Carton Trade” a solicitat în instanţele de judecată restituirea de către soții Bordos a avansului, restituirea datoriilor de către ”Simco-Euro”, care au fost acumulate în contextul în care ”Carton Trade” i-a plătit acesteia datoriile pe care le avea față de furnizorii de utilități și MAIB, precum şi recunoașterea necesităţii unei predări corespunzătoare şi legale a fabricii de către ”Carton Trade”.

În cadrul proceselor judiciare, instanțele de judecată au aplicat măsuri de asigurare sub formă de sechestrare a activelor ”Simco-Euro”. Un amănunt extrem de interesant este acela că activele ”Simco-Euro”erau deja sechestrate de mai multe ori şi de către alți creditori.

Cu riscul repetării, iarăși, scoatem în evidență golănia abuzivă prin care ”Simco-Euro” a făcut plîngere către organele de drept, în care acuza ”Carton Trade” de faptul că ar fi delapidat activele fabricii în perioada cît a deţinut locaţiunea. Ca urmare a acesteia, organele de poliție au efectuat o percheziție fulger la ”Carton Trade”, fără ca lucrătorii operativi care au efectuat percheziţia să informeze ”Carton Trade” despre obiectul acesteia, documentele căutate etc. Totodată, vă reamintim că anchetatorul a dispus ridicarea tuturor documentelor contabile ale ”Carton Trade”, aducînd societatea în situaţia de a-i fi imposibil să-şi continue orice activitate pe mai departe. Absolut toate demersurile ulterioare ale ”Carton Trade” de clarificare a situației nu au avut nici un efect.

Ca să înțelegeți și mai bine caracatița abuzivă a acestor atacuri banditești nefondate, invităm cititorii să rețină faptul că, din August 2012 şi pînă acuma, investigația penală nu a fost finalizată și nu s-a ajuns la nici un rezultat în termenii juridici doriţi de cei care i-au furat efectiv pe investitorii străini.

După cum mulți dintre cititorii noștri știu deja, n-am fi putut vorbi despre o megaescrocherie dacă nu era implicată în toată această tărășenie și o bancă, aceasta fiind Moldova Agroindbank (MAIB). Nu facem nici un proces de intenția nimănui, dar cum poate un om normal și cinstit să nu bănuiască banca de cîrdășie în momentul în care deși MAIB știa că ”Simco-Euro”  îi era datoare, demarează procedura de vînzare a fabricii în virtutea dreptului de gaj. Toate acestea s-au întîmplat în contextul în care activele fabricii au fost sechestrate de mai mult de 20 de ori, iar MAIB vinde fabrica, prin negocieri directe, SRL ”INRAIT” la un preț de aproximativ 39 de milioane de lei.

În această dezordine de idei manageriale, vă reamintim că valoarea de piață numai a obiectelor imobile (recunoscută de MAIB) ajunge la aproximativ 51 de milioane de lei. Extrem de important este faptul că MAIB cunoștea în amănunţime situaţia nou-cretă, precum și interesul ”Carton Trade” și altor întreprinderi de a cumpăra această fabrică.

”Simco-Euro” și soții Vasile și Maria Bordos își șterg urmele cu ajutorul Curții de Apel Chișinău

Demn de reținut este faptul că,în luna Februarie 2013, ”Simco-Euro” a depus o cerere la Curtea de Apel Chișinău prin care a solicitat recunoașterea stării de insolvabilitate și lichidarea societăţii.

Problema constă în aceea că în acel moment bunurile imobile ale ”Simco-Euro” nu fuseseră transferate către SRL ”INRAIT”, în virtutea contractelor de vînzare-cumpărare încheiate de către MAIB, în cadrul procedurii de realizare a dreptului de gaj. Prin urmare, bunurile imobile trebuiau să intre în masa debitoare a ”Simco-Euro”, iar asta pentru că dreptul de proprietate survine la momentul înregistrării în Registrul bunurilor imobile.

Mai mult decît atît, ”Simco-Euro” depune la Curtea de Apel Chișinău o cerere de anulare a tuturor sechestrelor aplicate asupra bunurilor imobile, iar Curtea de Apel, în aceeași zi, admite surprinzător şi paradoxal cererea și anulează toate sechestrele. În consecinţă, „Simco-Euro” a rămas fără nici un activ și cu datorii de milioane. În consecință, ne întrebăm: Justiția a fost oarbă sau cointeresată?

Rețineți că toate acestea s-au întîmplat pe fondul în care ”Simco-Euro” are datorii nestinse în sumă de peste 70 de milioane de lei, inclusiv 26 milioane față de buget, faţă de MAIB – un milion și 8 milioane faţă de ”Carton Trade”. În prezent, comitetul creditorilor l-a destituit pe lichidatorul care a contribuit la ieșirea activelor debitorului din masa debitoare și a inițiat procedura de contestare a tranzacțiilor încheiate de MAIB.

Cine, totuși, îi protejează pe ”Simco-Euro” și soții Vasile și Maria Bordos?

Cum este cu putință ca Procuratura să reușească să-l bage în pușcărie pe un funcționar de la Primărie care a primit o șpagă se 200 de euro, dar să nu afle cine a furat producția vîndută de ”Carton Trade” întreprinderii SRL ”Stetoncom”?

Vă spuneam data trecută că, în perioada deţinerii locațiunii asupra fabricii (Aprilie-Iulie 2012), ”Carton Trade” a produs și a livrat către SRL ”Stetoncom” producție în valoare de peste un milion de lei. Întreaga producție a fost stocată în depozitul arendat de către SRL ”Stetoncom” de la o terță întreprindere din vecinătatea fabricii.

Pe data de 26 Septembrie 2013, însă, SRL ”Stetoncom” a constatat că toată producția a fost furată. Normal că s-a adresat Poliţiei cu o reclamație, însă li s-a răspuns că producția a fost sechestrată de către executorul judecătoresc Boțan George și că a fost transmisă pentru păstrare către ”Simco-Euro”. Ce familie strîngătoare sunt soții Vasile și Maria Bordos! Bineînțeles că, pînă în clipa de faţă, marfa sechestrată nu a fost restituită!

Analizînd, la rece faptele, suntem sau nu îndreptățiți să ne întrebăm cine, totuși, îi protejează pe ”Simco-Euro” și soții Vasile și Maria Bordos? Nu-i așa că se pare că totuși au o protecție cointeresată destul de SUS?

Ce ne poate spune Fiscul, care oricum nu este implicat?

În cadrul procedurii de insolvabilitate a ”Simco-Euro”, Inspectoratul Fiscal Ciocana a înaintat, inițial, o creanță în valoare de aproximativ 7 milioane de lei.
Mai apoi, Inspectoratul Fiscal a mărit creanța, adică datoria ”Simco-Euro” față de buget, pînă la 26 de milioane de lei, dintre care 19 milioane reprezintă datorii, iar 7 milioane sunt penalități. În instanța de judecată, Inspectoratul Fiscal a motivat mărirea creanței în urma efectuării unui control special la solicitarea Procuraturii, conform documentelor ilustrate în facsimil, fapt care ne face să bănuim că ”Simco-Euro” și soții Vasile și Maria Bordos nu sunt intangibili pînă la capăt.

Cazul, așa cum sugeram la început, devin și mai interesant prin aceea că nu a fost luată o decizie a CSJ pe cazul ÎCS Carton Trade SRL vs. Bordos Vasile, Bordos Maria, în privinţa recuperării prejudiciilor aduse, pe data de 1 Octombrie, aceasta urmînd a fi pronunțată pe data de 8 Octombrie. Suntem preocupați profesional de ceea ce se va întîmpla și vă făgăduim că o să vă ținem la curent cu evoluția acestui dosar extrem de interesant.

Cum ne integrăm în UE, cu cine și prin ce?

Lavinia IVANOV