DOUĂ MARȘURI CU FUNDU-N SUS

Familiștii, Biserica și minoritățile sexuale – care pe care?

Autor: Mihai CONȚIU

De-a lungul anilor, cu o relativă vehemență, am tot scris despre ascensiunea primejdioasă a ”corectitudinii politice” pe care o serie întreagă de Guverne și-au asumat-o politic. Astfel, s-a ajuns pînă acolo încît, sfidîndu-se adevărul științific și istoric, să fie negată existența raselor umane, să se rescrie capitole întregi de istorie în conformitate cu ”rigorile agresive ale corectitudinii politice”, sunt interzise cărți valoroase ale literaturii universale, se modifică manualele școlare, unele State își autosabotează tezaurul național specific – cultură, religie, tradiții etc. – prin cedarea în fața tradițiilor culturale și religioase ale migranților, iar asta spre ”a nu li se leza drepturile lor de exprimare și afirmare identitară”, și tot așa. În realitate, adepții minoritari ai ”corectitudinii politice” cer nu doar să fie recunoscuți legal ca fiind egali în drepturi cu majoritățile naționale existente de milenii, ci solicită și își impun ”principii și condiții” de anulare și negare a adevărurilor științifice, istorice, culturale și religioase sugerate mai sus.

Încă din clipa cînd s-a născut, ființa umană devine neliberă, ajungînd să fie subordonată religios față de Biserică și față de Guverne. Astfel, încă de cînd se naște un om, acesta este înregistrat legal drept viitor cetățean, adică ”un cap de locuitor” subordonat iureșului unor legi guvernate politic. Mai apoi, prin ”taina botezului”, omul devine și un subordonat aprioric al Bisericii fără voia lui. E drept că unii, ajunși la maturitate, se pot elibera doar de dependența față de Biserică, însă, invariabil, se reîntîlnesc cu ea cînd sunt înmormîntați.

Constatăm, prin urmare, că nici un om nu trăiește liber, că libertatea absolută nu există, că e doar o iluzie atîta timp cît oamenii se supun acestor două entități – Biserica și Guvernele – cărora trebuie să le plătească ”dreptul” de a le fi subordonați – Bisericii donații bănești indispensabile, iar Guvernelor taxe și impozite dintre cele mai împovărătoare. Cu banii astfel încasați, Biserica își multiplică lăcașele de rugăciuni pentru a-și perpetua Puterea asupra oamenilor, iar Guvernele politice spre a-și consolida privilegiile, Puterea, dreptul de a declanșa războaie, de a înăbuși revolte populare, justificate sau nu, și multe altele.

După această cam lungă, dar, consider, necesară introducere, voi cotrobăi un pic prin cîteva bîrloguri publice moldovenești. În săptămîna care tocmai a fugit în spatele vieții noastre, în inima stradală a Chișinăului, s-au desfășurat două marșuri diametral opuse în ”jelaniile” lor. Sîmbătă, 15 Iunie, în frunte cu Igor Dodon, președintele PSRM, mulți oameni, inclusiv familii cu copii și fețe bisericești, au participat la Marșul Familiei, pentru ”susținerea familiei tradiționale și a valorilor autentice”.

Marșul Familiei l-a precedat pe cel de Duminică, 16 Iunie, marșul Pride 2024, organizat de către Centrul Genderdon-M. Ăștia de la Genderdon-M spun că Pride este un festival dedicat comunității LGBT din Republica Moldova, în care e vorba despre spoturi informative, sociale, culturale și politice în scopul sporirii vizibilității persoanelor LGBT. M-am amuzat binișor cînd i-am auzit scandînd dezmierdător cuvîntul ”iubire”! Anul acesta, ei au Sloganul interpretativ, dacă vreți pervers, intitulat ”De la noi taxe, de la Stat lege”, în spatele căruia comunitatea LGBTQI+ ”cere Statului legalizarea căsătoriilor cuplurilor de același sex și recunoașterea genului pentru persoanele transgender”.

Despre afișări excesive putem vorbi în ambele cazuri. E clar că Marșul-avertisment al Familiei nu ar fi avut loc dacă nu exista cel ostentativ anunțat pentru a doua zi de către ăia de la Pride. Participarea reprezentanților Bisericii la Marșul Familiei presupune automat excomunicarea comunității LGBTQI+. Dată fiind componența politică a participanților la Marșul Familiei, fețele bisericești prezente acolo sunt cele subordonate ecumenic Patriarhiei Ruse. Într-un context mai vast, Marșul Familiei este o componentă destul de însemnată a războiului hibrid declanșat de către Rusia împotriva Republicii Moldova și, în general, împotriva întregului Occident.

Din perspectiva credinței ortodoxe, spre exemplu, în Biblie, scrie că homosexualitatea e un păcat (Geneza 19: 1-13; Levitic 18:22; Romani 1. 26-27;). Corinteni 6:9 ne învaţă că homosexualitatea este rezultatul respingerii şi a nesupunerii faţă de Dumnezeu. Totodată, ni se spune că Dumnezeu nu a creat oamenii cu dorinţe homosexuale. Biblia ne povățuiește că ”Dumnezeu nu a creat oamenii cu dorinţe homosexuale”, însă adevărul științific pur ne demonstrează că oamenii nu sunt creația unui Dumnezeu imaginar. De aici, au pornit și continuă să existe marile războaie ale omenirii.

Revenind la disputele iscate de cele două marșuri de Sîmbătă și Duminică, avansăm convingerea că rezolvarea acestei nesfîrșite dispute dintre LGBTQI+ și majoritatea tradițională moldovenească, în care este înscrisă și Biserica, a fost dintotdeauna în mîinile tuturor guvernărilor. Comunități LGBTQI+ au existat de cînd e lumea. Este o realitate inevitabilă pe care Biserica și Guvernele trebuie să o accepte. Prin urmare, Biserica ar trebui să închidă definitiv gura în legătură cu acest subiect, iar Guvernele au obligația să le asigure o protecție legală, una de natură să nu le mai ofere pretexte pentru a mărșălui obscen în spațiul public. Aici ne referim la o protecție legală în cadrul căreia minoritatea LGBTQI+ nu trebuie să se suprapună majorității tradiționale, să-i limiteze acesteia drepturile firești de manifestare socială în context cultural, educativ, istoric etc.

Pur și simplu, comunitatea LGBTQI+ trebuie să se asimileze majorității, trăindu-și viețile personale, în paralel, cu discreție și decență. Credeți că am dreptate?