Pamflet melodramatic

De cînd moldovenii s-au desovietizat, în acte, adică avînt patalamale la mînă de moldoveni independenţi şi liberi mai dihai decît pasărea Cerului, în 1991, cam puţine sunt ţările de pe planeta noastră în care ei să nu-şi fi încropit o diasporă. Nu m-aş mira să aflu că putem găsi picior de moldovean chiar şi în Antarctida ori în mai uşor accesibila Groenlandă. Fireşte că grosul moldovenilor risipiţi în cele patru zări este constituit din cei care muncesc din greu ca să se îmbogăţească şi să nu mai muncească după aceea.

Aşa cum se întîmplă pe la cam toate naţiile, căci moldovenii nu-s o excepţie, nu-s mai cu moţ, acolo unde există comunităţi compacte de oameni care pun osul la treabă cinstită, apar mici grupuleţe, adică bande de tîlhari, de bandiţei ale căror misiuni sunt de a-i exploata pe cei care muncesc, de a-i fura ori de a-i constrînge să plătească periodic celebrele taxe de protecţie.

Restrîngîndu-ne la aria părţii noastre de lume, mi-a fost dat să aflu, de-a lungul timpului, de existenţa mai multor bande mafiote puternice, responsabile, respectabile şi nemiloase de moldoveni prin Italia, Germania, Spania, Anglia, Franţa, România, Portugalia, Rusia etc. Aceste bande profesioniste de moldoveni sunt specializate la fel cum suntem noi, care practicăm pedagogia, medicina, agricultura, munca în construcţii etc. Astfel, ele sunt specializate în crime la comandă, traficul de droguri, de armament şi metale preţioase, controlul prostituţiei, colectarea de taxe de protecţie, jafuri bancare, furturi de orice natură, controlul cerşetoriei, exploatarea muncii altora în condiţii de sclavagism, înfiinţarea şi controlul unor partide la Orhei şi Bălţi etc.

Sigur că printre aceste bande mai există şi criminali rataţi ori hoţi mai proşti decît poliţiştii. Aceştia păţesc exact ceea ce păţim şi noi la locurile noastre de muncă cinstită dacă devenim incompetenţi – concediere, scoaterea din peisaj prin împuşcare, anonimat în sărăcie, patima alcoolului şi cazarea definitivă la cimitirul săracilor.

Ceea ce este absolut remarcabil la bandiţii moldoveni din diaspora este patriotismul, dragostea faţă de neamul şi compatrioţii lor! Astfel, generic vorbind, bandiţii moldoveni din diaspora îi ucid, fură, şantajează şi-i exploatează cu prioritate doar pe cei din neamul lor nobil, pe moldoveni! Prin asta ei vor să demonstreze celor din ţara gazdă cît sunt de demni şi cît de mult respectă tradiţiile, valorile juridice şi Constituţiile ţărilor în care s-au pripăşit. Sigur că mai există şi excepţii, însă excepţia, după cum bine ştiţi, confirmă regula.

În contextul celor arătate, o să vă ofer un exemplu pe care l-am cunoscut îndeaproape. La începutul anilor 90, au fost construite cîteva poduri de flori peste Prut pentru ca moldovenii să se deplaseze şi să transporte mai uşor în România, pentru comercializări frăţeşti şi înfometate, televizoare, diferite alte electrocasnice, alcool, tutun mai ieftin, ţoale, piese metalice sau din plastic de diverse utilităţi, Al. Tănase, Vlad Filat şi Roman Mihăeş la studii la Iaşi, rostitori patetici de poezie, tinere şi talentate moldovence specializate în dansuri artistice la barele din restaurantele semi-luminate etc.

Pe acest fundal de capitalism liber şi efervescent, în România au migrat şi tinere şi bine antrenate echipe de aşa-zişi rakeţi, căci aşa auzeam atunci că erau denumiţi domnii respectabili care făceau parte din acele bande. Aflîndu-mă în relaţii de prietenie apropiată şi de colaborare cu mai mulţi ofiţeri, bine antrenaţi şi ei, de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate din Bucureşti, am putut afla multe, mai ales că am şi avut numeroase ocazii de a-i însoţi în unele acţiuni operative.

La un moment dat, aceste bande de rakeţi îşi împărţiseră între ele cam toate judeţele României pe teritoriul cărora operau infracţional nu împotriva românilor, ci a conaţionalilor lor din Republica Moldova. Din patriotism! Ce făceau? Păi, rakeţii ăştia pîndeau la drumul mare toate maşinile înmatriculate în Republica Moldova, mai cu seamă autobuzele, pe care le blocau şi, sub ameninţarea armelor, îi jefuiau de bani ori de alte bunuri pe pasageri. Auzeam atunci că chiar şoferii autobuzelor care-i transportau pe călătorii moldoveni vindeau „pontul” căpeteniilor acelor bande.

Asta pînă într-o zi! Pînă într-o zi cînd ofiţerii de la Brigada amintită au aflat de aceste practici creştine pe stil vechi! După o anumită perioadă de timp, cînd rakeţii continuau să-şi vadă de munca lor cinstită şi, mai ales, riscantă pentru că nu aveau plătite asigurările sociale, cînd opreau autobuzele moldoveneşti şi le cereau pasagerilor „moldoveni” să scoată banii, bijuteriile şi să le dea marfa mai preţioasă, au fost şocaţi cînd au văzut că „pasagerii” au scos pistoale, nu bani. Erau ofiţeri de la Brigadă, iar autobuzele aveau numere moldoveneşti false! Astfel, i-au curăţat pe cam toţi aceşti rakeţi şi, din respect pentru comunitatea lor şi frăţia moldo-română, i-au ticsit în generoasele şi păduchioasele puşcării româneşti de atunci. Vai mama lor! Am înţeles că, ulterior, cei mai mulţi au devenit croitorese şi dansatoare legale din buric!

Mi-am amintit de toate aceste lucruri creştineşti regionale după ce am citit că o cinstită moldoveancă, care a fost acuzată că „a exploatat la construcții 10 conaționali, pe care i-a chemat la muncă la Moscova, a fost condamnată la 7 ani de închisoare, de către Judecătoria Chișinău”. Reţineţi, vă rog, că şi ea a acţionat tot în virtutea aceluiaşi patriotism local!

Virtuoasa presă moldovenească scrie că „inculpata i-a recrutat și exploatat prin muncă pe cei 10 moldoveni în perioada Aprilie-Decembrie 2013, promițîndu-le că vor avea un salariu mai bun decît media pe piața de muncă în construcții din Moscova, în acea perioadă. Aceștia au acceptat, asta pentru că unii cunoșteau alte cazuri în care muncitorii au fost plătiți de către inculpată, iar pe de altă parte, unul dintre conducătorii companiei avea o reputație bună în oraș”.

Cei mai mulţi dintre ei au primit doar anumite sume pentru mîncare, o circumstanţă atenuantă care demonstrează că inculpata era miloasă. Chestia e că oamenii ăştia lucrau ilegal, iar asta benevol, acesta fiind şi motivul pentru care nu au putut s-o reclame autorităţilor ruseşti că nu le dă bani măcar de drum, să se întoarcă acasă, în Moldova, după atîta muncă.

Tot virtuoasa presă moldovenească mă mai informează, la vedere, că „aceşti muncitori exploataţi patriotic îşi trimiteau copiii minori, în scopuri educative şi de călire pentru căţeaua asta de viaţă, să strîngă fier vechi ca să-l vîndă, să-şi poată cumpăra ceva de-ale gurii. Observăm, aşadar, că aristocrata moldoveancă stăpînă de sclavi a pus un accent deosebit pe o educare de tip spartan a copiilor, o garanţie a călirii, pregătirii fizice şi psihice timpurii a lor pentru a avea parte de o maturitate controlabilă şi demnă.

Aceeaşi virtuoasă şi pudică presă de la Chişinău îmi mai răcneşte în timpane informaţia că distinsa doamnă stăpînă de sclavi i-a cumpărat fiului ei un autoturism de tip Mercedes din banii cu care trebuia să-şi plătească robii. Într-un final, aceasta a fost prinsă de către neînduplecatele şi insensibilele autorităţi moldoveneşti. În consecinţă, Justiţia a condamnat-o pe inculpată la 7,3 ani de puşcărie, cu interdicția de a mai desfăşura activități ce implică deplasări peste hotare pentru o perioadă de 3 ani.

Sunt absolut sigur că procurorii şi judecătorii au fost surzi şi orbi pentru că n-au ţinut seamă şi de alte circumstanţe atenuante. În primul rînd, distinsa doamnă neo-exploatatoare i-a cumpărat fiului ei doar un amărît de Mercedes, nu un autoturism Bugatti Chiron de 2,7 milioane de dolari, pe care poate că şi l-ar fi permis dacă n-ar fi fost atît de inimoasă încît să nu le fi dat nici bani de mîncare sclavilor ei.

În al doilea rînd, ea a cumpărat această maşină pentru fiul ei din banii destinaţi salariilor celor exploataţi pe post de material didactic pentru copiii care strîngeau fier vechi ca să-l vîndă, să-şi poată cumpăra ceva de-ale gurii. ”Ceva de-ale gurii” însemnînd un fluier, un nai, o trompetă, un saxofon, un cimpoi ori un contrabas. Astfel, copiii au avut prilejul să vadă cum nu trebuie să-şi trăiască viaţa, adică nu din bani nemunciţi, să nu-şi cumpere autoturisme mai scumpe dacă nu cunosc valoarea banului prin muncă nemijlocită, să nu se uite dispreţuitori la semenii lor care muncesc pentru că nu-i ajută inteligenţa ca să fure etc.

În al treilea rînd…, nu, mă opresc aici, ca să nu-i bag pe alţii „la idei”! Totuşi un gînd nu-mi dă pace: Am vaga convingere că cei 10 moldoveni exploataţi patriotic de către serafica lor fostă stăpînă ar fi iertat-o, nu s-ar fi transformat în acuzatori ai ei în instanţa de judecată dacă nu i-ar fi umilit atît, cumpărîndu-i fiului ei un Mercedes şi nu un Bugatti Chiron de 2,7 milioane de dolari. Aici i-a pălit rău în onoarea şi demnitatea lor! Cum adică – ei, 10 moldoveni mîndri, sunt evaluaţi doar la preţul unui amărît de Mercedes de mîna a doua?

Mihai CONŢIU