Apeluri guvernamentale doar pentru o „anumită” diasporă

Autor: Mihai CONȚIU

În urmă cu circa un an, undeva, în Europa, discutam cu un moldovean stabilit de 15 ani în Marea Britanie. Vorbesc despre un om aflat în topul profesional al unei mari corporații pentru care lucrează. Printre altele, l-am întrebat dacă s-a gîndit vreodată să revină în Moldova. Mi-a răspuns scurt, întrebîndu-mă: ”La ce și pentru ce să revin?”

Pe îndelete, mi-a explicat și condițiile care-i fac imposibilă revenirea vreodată, definitiv, acasă, iar în situația lui sunt extrem de mulți moldoveni performanți care ar fi un adevărat tezaur pentru construirea unui viitor prosper al Țării lor. În primul rînd, în Republica Moldova nu există posturi pe măsura pregătirii lor și, firește, nici multiplele domenii în care ei lucrează în Occident nu sunt avansate și finanțate cît de cît acceptabil pentru a fi în acord cu provocările timpului, provocări valabile și pentru Republica Moldova. Aici putem vorbi despre Învățămînt, Sănătate, cercetare, știință etc.

Presupunînd că, totuși, o serie de specialiști de înaltă clasă s-ar întoarce să lucreze în domeniile pentru care sunt pregătiți și sunt gata să le reformeze/revoluționeze, oare cum ar fi primiți? Li s-ar oferi posturi de conducere în instituții sau sfera academică similare cu cele pe care le-au avut în Occident? Bineînțeles că nu, iar asta pentru că astfel de posturi cheie sunt ocupate, prin protecții politice, de o armată întreagă de nulități în raport cu ei. Acolo, în Occident, patronatele nu-i întreabă cu ce partid votează, ca să știe dacă îi angajează sau nu. În Republica Moldova, însă, loialitatea față de guvernări este o condiție fundamentală pentru a ocupa o funcție de conducere, inclusiv în domeniile artistice finanțate de către Stat.

În fața perspectivei venirii, din diaspora, într-o funcție de conducere a unui specialist incontestabil, nulitățile încremenite politic în posturi de mari șefi ar exclama: ”Dar de unde a venit și acesta să mă învețe pe mine ce să fac, pe mine care de o viață…?” Nici o guvernare nu a înțeles pînă acum că de mult trebuia ca Țara să fie dată pe mîna unor astfel de oameni, să le ofere condiții și o libertate absolută, să nu-i implice politic nici pe departe. N-ar fi nici o problemă salarizările lor atractive și acordarea de locuințe atîta timp cît armate parazitare de membrii ai diferitelor Consilii de Administrație formale și ai altor Consilii sunt plătiți ca în Occident. Toți guvernanții moldoveni au vrut ca timpul și timpurile Țării să rămînă încremenite în timpul lor prezent și meschin!

Mai apoi, urmează grosul diasporei din Occident – mulțimile de femei și bărbați care muncesc în construcții, servicii, femei de serviciu, bone etc. Nici aceștia nu vor cu nici un chip să revină acasă. De ce? Din aceleași motive pentru care nu se reîntorc elitele profesionale! Această uriașă masă de emigranți în Occident s-ar întoarce în Țară numai dacă Guvernele ar fi facilitat repatrierea elitelor profesionale despre care vorbeam. Ar face-o pentru că numai aceste elite ar fi capabilă să recalibreze economic Țara și s-o facă atractivă pentru cei vizați să revină acasă. Pînă atunci, deocamdată, toți acești moldoveni din diasporă sunt ”conservați” strict în posturile (cu accentul pus opțional – pe ”o” sau pe ”u”) de ”votanți proeuropeni”!

Pe de altă parte, mai există o diasporă numeroasă în Rusia, o diasporă pe care actuala guvernare nu prea o îmbie să revină acasă. Nici nu ar putea cu ce s-o momească, mai ales că este rusificată ireversibil. Revenirea acestei diaspore în Țară ar însemna o sporire a numărului de moldoveni rusofili de acasă, moldoveni pe care guvernarea nu a reușit, nici pînă acum, să le arate calea dreaptă, democratică și prosperă de tip european.

Că diaspora din Rusia este rusificată ireversibil, aflăm și din contextul unui recent eveniment. Pe 24 Martie, la hotelul Cosmos din Moscova, a avut loc ”festivalul tradițional moldovenesc” (oare pe ce stil?) Mărțișor. Pe lîngă dansurile naționale moldovenești, ”bucatele naționale” și intuibilele pahare cu vin și, poate, votcă, un anume Viorel Krețu, șeful Autonomiei Culturale Naționale a Moldovenilor din Reazan, a pledat, se înțelege, pentru ”încălzirea relațiilor moldo-ruse și în favoarea unui viitor comun”. Oare acest Krețu ar mai vorbi despre ”încălzirea relațiilor” dacă va fi înrolat pe frontul din Ucraina?

O anume Elena Horozova, șefă a Consiliului centrului cultural și educațional moldovenesc, a acuzat autoritățile moldovenești că au uitat de conaționalii care trăiesc în Rusia, dar și de faptul că sărbătorile de Mărțișor sunt organizate numai în Europa, cu sprijinul autorităților de la Chișinău.

Ce ziceți de toate acestea? Care-i poziția guvernanților față de această diasporă? Îi doresc revenirea acasă? Greu de crezut?