Ghimpu și Chirtoacă, care au inventat ”apa chioară” și ”buzunarul fără fund”

Autor: Mihai CONȚIU

De regulă, politicienii aleși reprezintă și chipul celor care le-au acordat voturile. Într-o astfel de realitate greu contestabilă, moldovenii chiar i-au meritat și îi merită pe cei ca Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă, Vlad Filat, Marian Lupu, Vladimir Plahotniuc, Renato Usatîi, Ilan Șor și toți ceilalți care ne mai sfredelesc amintirile. Cînd sunt în funcții decizionale, îi acuză pe alții că îi împiedică să-i facă pe moldoveni să trăiască la fel ca în Raiul promis de biserică. Cînd pierd posturile în favoarea unor alți mincinoși, dar mai mari și mai convingători decît ei, tot la fel, îi acuză pe alții de impotența lor politică și administrativă. Se cred eterni, cinstiți și trădați și cînd devin niște nulități în viața publică, dar niciodată vinovați de ceva.

În rîndurile care urmează, mă voi referi la o secvență ai cărei protagoniști sunt nulitățile politice Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă, niște mortăciuni politice care ”miros a pute”. În urmă cu mai multe zile, în cadrul unei emisiuni, venind vorba despre posibila amenințare a fotoliului său de președinte al partidului său de apartament, Partidul Liberal (PL), de către Chirtoacă, Ghimpu a zis:

”Nu știu, Dorin Chirtoacă a fost aici și a spus că e membru PL, dar nu a susținut partidul și candidatul. N-are nici o șansă să preia șefia partidului”, a răspuns Ghimbu, întrebat fiind despre rolul de acum al lui Dorin Chirtoacă în PL.

În esența lor, prin spusele sale, dincolo de realitatea că ține disperat cu dinții de postul de șef de partid cu ștampilă, Ghimpu se trădează că l-a folosit pe nepotul lui, Chirtoacă, pe post de prezervativ util și extrem de bănos atunci cînd era primar al Chișinăului. Pînă să ajungă Chirtoacă primar al Chișinăului, în 2007, Ghimpu și PL erau deja niște mortăciuni politici și așa ar fi rămas dacă nepotul lui nu ajungea primar în calitate de membru al PL.

Atunci, istoviți de o guvernare comunistă extinsă pe două mandate, chișinăuienii au văzut în Chirtoacă o tînără speranță, lăsîndu-se seduși de acesta și în virtutea faptului că ”venea dinspre Europa”, cu studii făcute acolo. Că au votat pentru o ”mînă moartă”, s-a văzut mai apoi. La alegerile legislative care au avut loc în 2009, pe fondul susținerii de care se bucura, Chirtoacă a fost locomotiva care a adus PL în Parlament, punîndu-l pe Ghimpu în postura de egal în negocieri de tip mafiot cu Filat, Urechean și Lupu (Plahotniuc), pentru împărțirea celor mai bănoase funcții în Stat. Tot datorită ”păcălirii electorale Chirtoacă”, Ghimpu a atins apogeul politicii lui personale – a devenit un întîmplător, inutil și penibil președinte interimar de Țară!

Atunci era momentul în care Ghimpu ar fi trebuit să-i predea șefia PL lui Chirtoacă. Nu s-a întîmplat asta deoarece Ghimpu îl cunoștea pe Chirtoacă mult mai bine decît alegătorii lui orbi ori iraționali. I-a oferit șefia PL doar temporar, ca să-i demonstreze că nu mai poate revigora în nici un fel acest partid sortit uitării. Începînd cu 2007 și pînă la demisie, Ghimpu a condus Primăria, nu primarul Chirtoacă. Presa de investigații, de-a lungul timpului, a scris sute de pagini despre afacerile necurate făcute de Ghimpu, sub paravanul Primăriei și în complicitate cu aceasta, prin semnăturile lui Chirtoacă, despre dosarele penale în care era vizat și care acum stau prăfuite prin neștiute rafturi etc.

În toată această perioadă, Ghimpu și Chirtoacă au acționat ca niște indivizi convinși că ei au inventat apa chioară și buzunarul fără fund. Buzunarul lor! În realitate, ei sunt niște nulități politice absolute care ”l-au prins pe Dumnezeu de picior” datorită ”înțelepciunii” votanților lor, care, așa cum și era de așteptat, au rămas cu buzele umflate și ochii, nu altceva, beliți! Școlit… asimptomatic în raport cu Chirtoacă, Ghimpu nu doar că este un țăran șmecher care știe să facă bani și de acolo unde nimeni nu-i păzește, dar el îl cunoaște și cel mai bine pe nepotul său – ce neputințe are, cît de ușor poate fi manipulat din cauza lor, ce preferă mai mult de la unii sau unele și tot așa!

Acum, se vede treaba că s-a iscat o anumită rivalitate mediocră privitoare la șefia la fel de mediocră a PL. Ghimpu ține cu dinții de ea, crezînd că astfel ar mai avea ceva de spus, motiv pentru care îi cere lui Chirtoacă să plece, să se întoarcă cu fundul la el, ca să i-l admire cînd pășește, îndepărtîndu-se de partidul lui de apartament cu mai multe apartamente!

Măcar dacă ar plăti, amîndoi, pentru toate fraudele comise, chiar și alea politice, dar lipsa de memorie colectivă și instituțională este un proiect care funcționează permanent!