Expresia „spălare de bani“ este una dintre cele mai folosite în ziua de azi şi desemnează operaţiunea prin care banii proveniţi din diverse infracţiuni devin legali, cu ajutorul unor intermediari şi investiţii. Dar ce legătură au banii cu spălarea hainelor murdare? Spălarea de bani, ca infracţiune, îi este atribuită gangsterului american Al Capone, care investea în afaceri legale, prin interpuşi, bani proveniţi din vînzarea ilegală de alcool, prostituţie, şantaj şi alte infracţiuni. Dar, adevărul este că spălare de bani e la fel de veche precum lumea. De la tîlhari la piraţi şi capete încoronate, toţi au încercat să dea o legitimitate banilor obţinuţi pe căi ilegale.

Chiar dacă acum are un sens figurat şi desemnează modul în care banii ilegali devin legali, expresia a avut un sens propriu, La un moment dat, în istorie, banii au fost spălaţi cu-adevărat.

La începutul anilor 1900, Guvernul Statelor Unite ale Americii a realizat că banii pe care îi scotea din circulaţie şi îi trimitea pentru a fi distruşi nu erau deterioraţi, ci doar foarte murdari. Tipărirea unor bani noi presupunea costuri mari, aşa că au vrut să găsească o alternativă mai economică.

Spălarea rapidă le-a permis să repună banii murdari în circulaţie. Astfel, a fost concepută o maşină specială pentru spălat bancnote, cu un ciclu scurt, care curăţa banii, dar nu îi distrugea şi ei puteau fi folosiţi din nou. În 1916, s-a estimat că Guvernul plătea 1,30 dolari pentru a tipări 100 de bancnote, dar numai 30 de cenţi pentru a curăţa 100 de bancnote, astfel încît, în acest proces, Guvernul american a economisit o mulţime de bani. Ulterior, aceste maşini de spălat bani au ieşit din uz, iar expresia „a spăla bani“ a cîştigat o conotaţie nefastă.

Astăzi, spălarea de bani este definită ca „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscînd că provin din săvîrşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvîrşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; ascunderea sau disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscînd că bunurile provin din săvîrşirea de infracţiuni; dobîndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscînd că acestea provin din săvîrşirea de infracţiuni“.