Ți s-a întîmplat vreodată să visezi ceva noaptea și apoi să constați că se și întîmplă în realitate? Acesta este un fenomen cunoscut sub numele de precogniție: o cunoaștere sau percepție a viitorului, obținută prin mijloace extrasenzoriale. Deși precogniția este adesea respinsă și considerată pur și simplu „coincidență”, apare o nouă perspectivă științifică interesantă care ar putea schimba înțelegerea noastră despre relația dintre starea conștientă, vise și timp, relatează BBC.

Ideea că visele din timpul somnului pot prezice viitorul a fost parte din cultura oamenilor încă de la începutul civilizației. În cea mai veche scriere literară cunoscută, Epopeea lui Ghilgameș, scrisă în jur de 2100 BC, în Mesopotamia antică, multe din visele eroilor principali, Ghilgameș și Enkidu, sunt folosite pentru a prevesti evenimente viitoare.

În secolul 20, Carl Jung, unul din fondatorii psihologiei moderne, a petrecut mulți ani cercetînd acest fenomen, pe care l-a numit „sincronicitate”. Jung a început să studieze sincronicitatea după ce a luat masa cu Albert Einstein, care a dezvoltat teoria relativității în urma unui vis.

Precogniția este acum studiată științific de tot mai mulți cercetători din toată lumea. Dr. Stanley Krippner, profesor de psihologie la Universitatea Saybrook din California, studiază aceste fenomene încă din anii 1960.

„Am încercat să facem un om care doarme să viseze o imagine care urma să fie selectată la întîmplare în ziua următoare. După opt nopți, evaluatori externi au încercat să asocieze răspunsurile acestuia cu imaginea corectă și s-au potrivit în 6 din 8 cazuri. E semnificativ din punct de vedere statistic”, spune Krippner.

Dr. Julia Mossbridge a dus mai departe aceste cercetări și a făcut recent progrese semnificative. „Cred că cea mai convingătoare cercetare pe care am făcut-o este cea în care am luat 26 de studii diferite privitoare la felul în care corpul uman se schimba în pregătirea unui viitor eveniment. Este vorba despre evenimente din mai multe domenii: de exemplu, te uiți la un monitor cu o fotografie a cuiva care are o armă îndreptată spre tine sau, dimpotrivă, la o fotografie cu un cîmp înflorit. Acestea dau reacții diferite după ce oamenii le privesc, dar ceea ce arată studiile este că există reacții diferite înainte ca oamenii să le vadă, chiar dacă nu știu ce vor vedea”, spune ea.

„Din punctul meu de vedere, este similar cu visele, pentru că este un proces inconștient. Cei mai mulți oameni nu-și controlează visele, pur și simplu se întîmplă”, adaugă Mossbridge.

Fizica cuantică ne arată că natura universului este mult mai bizară decît se credea pînă acum. Descoperiri ca inseparabilitatea cuantică – două puncte din univers, separate de o distanță uriașă, reacționează simultan – și retrocauzalitatea – o inversare a cauzei și efectului – au început să pună serios sub semnul îndoielii ceea ce știam pînă acum despre spațiu și timp.

„Retrocauzalitatea cuantică este ideea că evenimente din viitor, pe care în mod normal le-am considera efecte, pot fi de fapt cauze ale prezentului, formînd astfel o buclă. Mulți fizicieni studiază acum buclele cauzale sau bucle ale timpului, pentru a înțelege cum funcționează timpul”, explică Mossbridge.

Dacă ar exista un mod de a transcende timpul și spațiul, poate că cea mai complexă mașinărie din Univers, creierul uman, ar fi mijlocul pentru a face acest lucru. „Eu mă gîndesc la precogniție ca la o călătorie în timp mintală. Dacă ai o memorie a viitorului, la fel cum ai o memorie a trecutului, e ca și cum o informație ar veni dintr-o stare cuantică din viitor și apoi ar merge în trecut, devenind o memorie a trecutului, dar cu potențialul de a cauza o stare diferită în viitor”, spune Mossbridge.

„Timpul este foarte prost înțeles. Ipotetic, e posibil să putem călători în timp înainte și înapoi, în vis sau în alte stări de conștiență. Timpul este foarte complicat și s-ar putea să nu fie la fel peste tot în galaxie. S-ar putea să nu fie la fel nici pentru oameni. Timpul atunci cînd visăm ar putea fi foarte diferit de timpul în timp ce suntem în stare de gîndire logică. În timp ce visăm, am putea intra într-o stare de conștiență în care timpul se comportă diferit”, spune Krippner.

Sunt însă și cercetători care resping ideea viselor precognitive. Un motiv este acela că originile, capacitățile și funcțiile conștienței rămîn „elefantul din cameră” din domeniul științei.

„Scepticismul este temperat acum de date. Într-o vreme, erai un fel de eretic al științei cînd doar te întrebai dacă un astfel de lucru ar fi posibil. Acum încerc să-i ajut pe oameni să înțeleagă că, chiar dacă primul instinct e să spună că acest lucru nu are sens, motivul e că încă nu înțelegem suficient de bine capabilitățile umane”, spune Mossbridge.