Să luam marmota monax ca un animal tipic ce hibernează. Spre deosebire de veveriţă, aceasta nu îşi stochează hrana pentru iarnă. Marmota are nevoie de plante, iar cînd vine Iarna, sursa ei de hrană dispare. Dar marmota păstrează o rezervă în plus de grăsime pe propriul corp. Deci, atunci cînd hrana nu mai poate fi găsită pe niciunde, se tîrăşte către somn în adîncimile vizuinii. Ea doarme pe tot parcursul Iernii friguroase şi trăieşte de pe urma grăsimii acumulate.

Cuvîntul “hibernare” provine din latină şi înseamnă “somnul de Iarnă”. Multe mamifere, precum ursul, nu hibernează în adevăratul sens al cuvîntului. Aceştia dorm mai mult Iarna decît pe timpul Verii, însă nu este vorba de acel somn adînc al hibernării. În zilele plăcute şi însorite de Iarnă, urşii şi veveriţele se trezesc şi ies afară din adăpost. Somnul celui care într-adevăr hibernează poate fi asemuit cu o moarte şi este foarte diferit de somnul obişnuit. În timp ce un animal hibernează, toată energia sa încetează. Temperatura corpului scade pînă la puţin peste temperatura încăperii în care se află.

Datorită acestui lucru, animalele ard grăsimile corpului într-un ritm foarte lent. Au nevoie de mai puţin oxigen din moment ce consumă mai puţină hrană iar ca rezultat, respiraţia lor este mai uşoară şi inimile lor bat foarte încet. Dacă temperatura bîrlogului scade foarte tare, animalul se trezeşte, sapă mai adînc şi merge apoi din nou la culcare. Cu venirea Primăverii, animalele sînt trezite de schimbarea de temperatură, umiditate şi de foame, motiv pentru care ies din adăposturi.

Ştiaţi că multe animale cu sînge rece hibernează? Rîmele se tîrăsc în pămînt sub linia de îngheţ, broaştele se îngroapă în noroiul din adîncul iazurilor; şerpii se tîrăsc în crăpăturile rocilor sau fac găuri în pămînt; cîţiva peşti, spre exemplu crapul, se îngroapă în noroi. Chiar şi unele insecte hibernează, ascunzîndu-se sub pietre sau buşteni.