DATORI CU CREDINTA IN DUMNEZEU SAU DATORI IN BANI FATA DE UNII PREOTI?

Cît ne costă credința în Dumnezeu și de ce trebuie să dăm bani pentru asta?

Pandemia de coronavirus a fost un examen dramatic și dur nu doar pentru oamenii Pămîntului, pentru Guverne și economiile naționale și mondiale, ci și pentru biserici. Aici n-o să mă refer decît la un cuprins strict regional în ceea ce-i privește pe unii preoți ortodocși în raport cu pandemia care le-a provocat ”pagube”.

Ca o paranteză, Papa Francisc spunea că bisericile care nu fac donații pentru combaterea coronavirusului ar trebui taxate ca pe o afacere!

Am fost uluit de două chestiuni care m-au determinat să aștern aceste rînduri. Prima a fost cea în care arhiepiscopul Tomisului din România ”a recuperat Noaptea Învierii pe 26 spre 27 Mai”, iar a doua se referă la decizia unor preoți moldoveni de a ”recupera” Paștele Blajinilor în zilele de 6, 7 și 8 Iunie. Nu sînt blasfemator, cinic și nici anticreștin cînd scriu aceste rînduri, ci rațional, logic și uman! Coronavirusul i-a împiedicat pe creștini să participe la Noaptea Învierii Domnului. Același coronavirus a anulat Paștele Blajinilor. Să fim cinstiți și drepți în fața Domnului: aceste două momente ratate au însemnat o mare pierdere financiară pentru unii preoți, pentru unele biserici.

Arhiepiscopia Tomisului din România ”s-a recuperat” cît de cît prin ”recuperarea Învierii”, iar unii preoți moldoveni au încercat să recupereze Paștele Blajinilor. Referîndu-mă la acei preoți moldoveni care i-au stimulat pe credincioșii naivi să meargă în cimitire, asumîndu-mi riscurile de rigoare, le spun acestora din urmă următoarele mesaje ce par doar în aparență dure:

Dacă tot vă duceți la cimitire, ce rost mai are să vă întoarceți? Rămîneți acolo, spre binele celor pe care-i iubiți și spre satisfacția unor preoți! Din cauza pandemiei, economia națională pierde masiv, la fel și bisericile. Unii preoți nu admit pierderi financiare și consideră că toți credincioșii sînt datori cu bani lor, nu datori cu credință în Dumnezeu. Credința costă bani, trebuie plătită. De aceea au rescris Calendarul și au schimbat zilele Paștelui Blajinilor. Cine-i eretic – preotul care schimbă calendarul de dragul banilor sau creștinul care se reculege și se roagă în taina casei cu gîndul la cei morți? Calendarul bisericesc nu îl poate rescrie/reprograma orice preot după cum îl taie capul! Nu gîndesc dur, blasfemator, ci uman, creștinește!

Mihai CONŢIU