Corpul muştei domestice e segmentat în trei: capul, secţiunea de mijloc sau pieptul şi abdomenul. Ataşate de piept sînt trei perechi de picioare. Picioarele sînt divizate în 5 părţi, iar ultima dintre ele este laba piciorului. Musca merge pe vîrful picioarelor, pe două gheare ataşate de partea inferioară a labei piciorului. Sub gheare se află pernuţele, care secretă un lichid lipicios. Lichidul din pernuţe le ajută pe muşte să stea atîrnate de, practic, orice suprafaţă. Ea poate merge cu capul în jos pe tavan, dar şi pe partea de jos a unui luminator de sticlă.

O altă trăsătură uimitoare a muştei este felul în care ea vede. Ochii ei sînt două bile maro de dimensiuni mari, pe fiecare parte a capului. Fiecare ochi e făcut din mii de lentile. Fiecare lentilă contribuie cu puţin la imaginea pe care musca o vede. Cei doi ochi mari ai muştelor se numesc ochi compuşi. Musca are trei ochi simpli, care pot fi observaţi doar la microscop, în vîrful capului, cu orientarea în sus.

Palpatoarele sau antenele muştelor de casă sînt organe de miros, nu de simţ. Antenele pot detecta mirosurile de la distanţe mari. O muscă de casă va apărea destul de repede acolo unde este şi o mîncare bine mirositoare.