Legile lumii cuantice sunt atît de bizare încît nu pot fi înţelese cu logica obişnuită şi de aceea domeniul abundă de experimente mentale. Unul dintre acestea presupune sinuciderea cuantică şi a fost elaborat de fizicianul Max Tegmark în 1997. Experimentul este în felul următor: imaginează-ţi un pistol care este legat la o maşină care măsoară spinul (rotirea) unei particule cuantice de fiecare dată cînd trăgaciul este apăsat. Dacă particula se roteşte în sensul acelor de ceasornic, arma va trage; dacă spinul este în sensul invers acelor de ceasornic, arma este descărcată. Un om îndreaptă arma către un sac de nisip şi trage de 10 ori. Arma pare că trage sau nu trage la întîmplare. Apoi, omul îndreaptă pistolul către tîmpla sa şi trage de 10 ori. De fiecare dată, arma va fi descărcată. Poate să apese pe trăgaci o veşnicie, dar arma nu va trage. Cum este posibil acest lucru?

Să mergem înapoi în timp pînă la prima dată cînd a pus pistolul la tîmplă şi a apăsat pe trăgaci. Pistolul a tras şi omul e mort. Cum se poate întîmpla acest lucru dacă ştim deja că pistolul nu a tras niciodată? Se întîmplă pentru că, de fiecare dată cînd apasă pe trăgaci, universul se împarte în două: unul în care a tras şi unul în care nu a tras. Atunci cînd a tras în sac, exista în ambele realităţi posibile. Dar cînd şi-a pus pistolul la tîmplă, putea exista doar în universul în care trăia, adică în acela în care arma nu era încărcată, scrie Curiosity.

Acest mod de gîndire este cunoscut ca interpretarea mai multor lumi a fizicii cuantice (many-worlds interpretation), care spune că realitatea noastră este doar una dintr-un număr infinit de realităţi. Desigur, ideea are legătură cu multiversul, teoria conform căreia există o infinitate de universuri în care evenimentele se desfăşoară diferit.