Mai bine mai tîrziu decît niciodată: Acest organism financiar recunoaşte oficial că a distrus economia elenă

FMI a pus sub semnul întrebării eficacitatea planului „troicii” CE-FMI-BCE de gestionare a crizei din Grecia şi alegerea soluţiei împrumutării Atenei, impusă în 2010. Autocritica este făcută într-un raport publicat, Miercuri, 5 Iunie. Raportul estimează că datoria Greciei ar fi trebuit restructurată în 2010 şi nu în 2012.

„Au fost eşecuri notabile. Încrederea pieţelor nu a fost restabilită şi economia a fost confruntată cu o recesiune mai mare decît s-a prevăzut.” FMI şi-a făcut mea culpa într-un raport care evaluează rezultatele ajutorului de 110 miliarde de euro acordat în Mai 2010, în schimbul unui plan de măsuri extrem de dure.

FMI admite că şi-a încălcat propriile reguli astfel încît datoria publică uriaşă a Greciei să pară sustenabilă şi că, în retrospectivă, ţara nu respecta trei dintre cele patru criterii de calificare pentru finanţare. Raportul FMI subliniază însă că modul în care a fost abordată criza, în coordonare cu Uniunea Europeană, a cîştigat timp pentru a limita impactul asupra zonei euro

Fondul s-a arătat atunci foarte optimist în ce priveşte reluarea creşterii economice în Grecia începînd din 2012 şi o reducere semnificativă a şomajului. Faptele au demonstrat cu totul altceva: ţara se afundă acum într-o recesiune fără precedent, pentru al şaselea an consecutiv, cu o rată a şomajului de 27%. Şi asta în ciuda unui al doilea plan de salvare, convenit în Primăvara anului 2012, după alegeri parlamentare anticipate dramatice. Estimările datoriei publice a Greciei au fost şi ele răsturnate „într-o mare măsură”, mai arăta raportul.

Nu este pentru prima dată cînd FMI arată că s-a înşelat şi că a greşit în privinţa Greciei. În Octombrie, economistul-şef Olivier Blanchard a admis că FMI a subestimat multiplicatorii bugetari care măsoară impactul măsurilor de austeritate asupra creşterii economice.

FMI a mers însă mai departe prin ultimul raport, punînd sub semnul întrebării însăşi eficacitatea troicii care se ocupă de Grecia şi, implicit, a aşa-numitei Task Force Greece, condusă de germanul Horts Reichenbach. Aceasta, prin cohorta ei de consilieri, a ajuns să controleze sectoarele cheie ale administraţiei centrale de la Atena, în special a privatizărilor strategice.

Troica în care FMI coabitează cu Comisia Europeană şi BCE a obligat FMI să „negocieze cu ţările din zona euro şi apoi cu autorităţile elene”, producînd o sursă de „incertitudine considerabilă”, alimentată de ezitările europenilor. „Nu a existat clar o diviziune a muncii” în cadrul troicii, arăta raportul, adăugînd că europenilor le lipsesc experienţa şi „competenţele” în privinţa programelor de ajutor financiar.

Potrivit La Tribune, ironia istoriei este că Europa nu a văzut deloc cu ochi buni revenirea FMI pe bătrînul continent. În 2010, fostul preşedinte al BCE, Jean-Claude Trichet spunea că această perspectivă este una „proastă”.

FMI deplînge şi condamnă restructurarea datoriei elene abia în Primăvară lui 2012. FMI estimează acum că această operaţiune, cea mai importantă din istorie din punct de vedere financiar, ar fi trebuit să aibă loc în 2010, dar că atunci „nu era politic realizabilă”, din cauza opoziţiei statelor europene. „Restructurarea datoriei a fost pusă în discuţie de părţile participante la negocieri, dar a fost exclusă de către liderii zonei euro”, care se temeau că o asemenea măsură nu ar fi fost aprobată de parlamentele naţionale, arată raportul.

FMI apreciază că lipsa acestei decizii în 2010 a înrăutăţit problemele Greciei. Numeroşi creditori privaţi (bănci şi fonduri de învestiţii) au putut astfel să „scape” din Grecia fără a suporta nici cea mai mică pierdere, pierdere care a trecut automat în contul contribuabililor greci şi europeni din zona euro. „Am fi avut nevoie de o reducere a datoriei Greciei mai timpurie”, a recunoscut Paul Thomsen, şeful misiunii FMI la Grecia.

Primul Plan de ajutorare a Greciei a fost în realitate o măsură de compromis, spune raportul FMI. Ea permis zonei euro să aibă timp pentru a-şi construi propriile mecanisme anticriză, precum Mecanismul European de Stabilitate, cu scopul de a proteja alte state vulnerabile şi de a limita impactul asupra economiei mondiale.

Raportul FMI confirmă declaraţiile din 2012 ale viceguvernatorului băncii centrale din Cehia, care spunea că planul de salvare a Greciei a fost în fapt un plan de salvare a marilor miliardari eleni şi a fondurilor private de investiţii. Tot el spunea: ''Este ridicol că tocmai FMI a accelerat criza. A fost o încercare de a provoca bail-out-ul. Unii cred că îşi vor putea trage sufletul odată ce au intrat în zona euro. Această atitudine conduce direct la scenariul grec. Părinţii monedei euro credeau că adoptarea acesteia ar accelera reformele structurale. Exemplul Greciei arată că opusul acestei afirmaţii este adevărat. FMI nu avea practic nici un client. Odată cu această criză şi cu noua conducere, în frunte cu Dominique Strauss-Kahn, Fondul şi-a găsit de lucru şi a obţinut mai mulţi bani”.

Călin MARCHIEVICI