CONTACTE CU LUMEA DE DINCOLO
Vînătoarea de fantome
Activitatea paranormală veritabilă. După cum s-a putut observa în primul episod al acestui articol, simţurile umane pot crea iluzii şi pot înşela foarte uşor individul. În momentul în care toate explicaţiile raţionale au fost epuizate, individul se confruntă, într-adevăr, cu activitatea paranormală autentică. De exemplu, atunci cînd este detectat un cîmp electromagnetic mare care nu are nici o sursă făcută de mîna omului, atunci acel cîmp electromagnetic poate fi un semn care indică o activitate paranormală.
În principal, există două mari clasificări pentru bîntuiri. În primul rînd, este vorba despre bîntuirile reziduale şi cele inteligente. Bîntuirile reziduale seamănă cu un film, în sensul că se derulează iar şi iar, fără să fie conştiente de mediul înconjurător sau de persoanele prezente. Bîntuirile inteligente se referă la cazurile în care entităţile încearcă să contacteze indivizii prezenţi, pentru a comunica sau a interacţiona. Cea de a doua categorie se împarte în bîntuirile umane şi cele inumane. Bîntuirile umane sunt cauzate de spiritele oamenilor decedaţi, pe cînd entităţile inumane nu au avut niciodată şansa să trăiască măcar o viaţă în formă umană. În categoria bîntuirilor de tip inuman se încadrează cele cauzate de demoni sau spirite elementare.
De multe ori, bîntuirile încep imediat după renovări. Unele spirite sunt obişnuite cu casa aşa cum era în timpul vieţii lor, de aceea, în momentul renovării, interacţionează pentru a opri schimbarea. Spiritele au o structură de ectoplasmă. Deşi nu poate fi văzută cu ochiul liber, ea poate fi văzută pe camerele cu vedere termală, iar, în caz de contact, oferă senzaţia de pînză de păianjen.
Uneori, entităţile se pot ataşa de obiecte şi pot călători împreună cu ele. În cele mai multe cazuri, este vorba despre obiecte care le-au aparţinut în viaţă. În alte cazuri, poate fi vorba de ataşare de o anume persoană, şi oamenii putînd fi bîntuiţi, nu numai casele. Furtunile mari aduc energie prin faptul că electrizează aerul. Aerul ionizat oferă mai multă energie, pe care spiritele o pot folosi pentru a se manifesta. Din acest motiv, activitatea paranormală într-o locaţie bîntuită poate fi mai intensă în timpul unei furtuni cu fulgere şi tunete.
Bîntuirile de tip poltergeist sunt manifestări legate de adolescenţi, în mod involuntar. Ele se produc prin intermediul depozitelor de cuarţ sau de calcar, aflate în apropiere. Acestea conduc energia turbulenţelor specifice vieţii agitate a adolescenţilor, eliberînd-o în forma unei bîntuiri.
Cum se naşte paranormalul?
În domeniul vînătorii de fantome s-au dezvoltat numeroase teorii. Există anumite lucruri despre care se crede că ar alimenta activitatea paranormală. În multe cazuri, depozitele de cuarţ şi de calcar pot explica prezenţa bîntuirilor de tip rezidual, precum şi a celor de tip poltergeist, în ideea că unele lucruri pot rămîne imprimate în piatră.
Locurile unde se găsesc reprezentări ale unor persoane reale, cum ar fi muzeele de ceară, pot crea un fel de dimensiune alternativă, în care spiritele îşi pot găsi un adăpost. Despre cimitire se spune că ar fi bîntuite pe principiul că spiritele pot să fie încă ataşate de corpurile lor. De asemenea, o altă teorie spune că, atunci cînd părţi ale corpului sunt separate, spiritele nu îşi pot găsi odihna.
Tragediile petrecute în timpul vieţii pot concentra şi ele energii care stîrnesc mai tîrziu activităţi paranormale. Din această cauză, locurile unde s-au petrecut tragedii au mai multe şanse de a fi bîntuite. Apele curgătoare produc şi ele energie care poate fi folosită de spirite pentru a se manifesta. În ceea ce priveşte cîmpurile electromagnetice, acestea pot ajuta spiritele să se manifeste. Ele pot folosi energia generată de aceste cîmpuri pentru a produce diverse lucruri. Fiecare cultură de pe glob are un interval de timp al zilei în care se spune că spiritele se pot manifesta cu mai multă uşurinţă. Aceste ore se încadrează între 12 noaptea şi 6 dimineaţa, ora trei fiind punctul maxim.
Aparatura şi ancheta
Vînătoarea de fantome implică folosirea aparaturii specifice, necesară adunării dovezilor. În primul rînd, se folosesc camere de filmat şi aparate foto. O cameră de filmat cu vedere termală poate detecta urme reziduale, fluctuaţii de energie, locuri reci şi locuri calde, precum şi alte anomalii. Totuşi, căldura are o tendinţă de reflectare, aşa că fiecare imagine filmată cu un astfel de aparat trebuie analizată cu atenţie.
Următoarele pe lista aparatelor folosite într-o vînătoare de fantome sunt detectoarele de cîmp electromagnetic, numite şi "EMF meters” şi aparatele de tip K-II. Acestea din urmă sunt de fapt tot nişte detectoare de cîmpuri electromagnetice, doar că au fost special adaptate pentru vînătorii de fantome. Cu ajutorul unui astfel de aparat, un spirit poate fi "dresat” să comunice cînd i se explică cum să aprindă luminile aparatului de două ori pentru un răspuns pozitiv şi o singură dată pentru un răspuns negativ.
Printre celelalte aparate necesare se numără termometrele digitale, reportofoanele, camerele de filmat cu infraroşu, lanternele şi ceasurile cu barometru. O teorie din domeniu menţionează că, atunci cînd spiritele se pregătesc să reacţioneze violent faţă de o persoană, presiunea barometrică din apropierea acelei persoane va scădea rapid.
Ancheta porneşte cu obişnuirea cu locul unde are loc aceasta. Atunci cînd se doreşte un răspuns foarte specific, este bine să se pună accentul pe înregistrarea de EVP-uri. Termenul "EVP” ("Electronic Voice Phenomena”) desemnează acele voci fără corp care nu pot fi auzite cu urechea liberă, dar care se înregistrează pe aparatele de rigoare. Uneori, dacă spiritele sunt ignorate, ele pot începe să se manifeste. În caz contrar, se poate încerca şi tehnica provocării. Prin aceasta, vînătorii de fantome încearcă să provoace spiritul să se manifeste. Totuşi, această abordare este evitată în vînătoarea de fantome de tip european, fiind mai des folosită de americani.
În cazurile în care într-o casă are loc multă activitate paranormală, în toate camerele, cu excepţia uneia singure, atunci sunt foarte mari şansele ca aceea să fie camera în care entitatea se ascunde. Totuşi, dacă spiritele chiar nu vor să se manifeste atîta timp cît vînătorii de fantome se află într-o locaţie, atunci nu vor putea fi convinse în nici un fel să interacţioneze. După adunarea tuturor dovezilor şi analizarea acestora, în momentul în care a fost eliminat tot ceea ce a putut fi astfel explicat, atunci ceea ce rămîne este dovada reală a activităţii paranormale.
Posibile soluţii
Fiecare cultură oferă soluţii diferite la problema bîntuirilor, de la ceremonii de purificare a locului şi până la exorcisme. În tradiţia catolică, lucrarea "Rituale Romanum” descrie două tipuri de exorcisme: unul care se foloseşte pentru oameni şi unul care se foloseşte pentru locuri. O altă soluţie este binecuvîntarea locuinţei de către un preot, folosind apă şi ulei sfinţite. Pentru cei care se tem în propria casă, se recomandă citirea psalmilor 23 şi 91, cu voce tare, atunci cînd intervine senzaţia de frică.
O altă metodă de a alunga spiritele dintr-o casă implică arderea unor mănunchiuri de salvie uscată şi stropirea cu apă sfinţită pe la uşi şi ferestre. Totuşi, au existat numeroase cazuri cînd, după efectuarea unui ritual menit să alunge spiritele dintr-un anume loc, activitatea a încetat pentru o perioadă scurtă de timp, după care spiritele au revenit într-un mod mult mai activ decît înainte de respectivul ritual. Din acest motiv, înainte de a alege să se treacă la realizarea unui astfel de ritual, trebuie luate în considerare toate posibilităţile.
Pînă la urmă, spiritele sunt nişte persoane, chiar dacă sunt decedate. Totuşi, ele se pot alimenta cu energia generată de frica persoanelor aflate în viaţă, care trăiesc în respectivul loc. Astfel, este nevoie de o poziţie fermă pentru a le convinge să plece. În mod normal, există trei posibile soluţii în cazul unei bîntuiri.
Prima implică rezolvarea misterului, adică încercarea de a afla ce vor respectivele spirite. Dacă ele doresc să comunice ceva, aflarea şi îndeplinirea dorinţelor lor le poate împăca şi ele pot pleca liniştite. Dar acest lucru poate dura foarte mult timp pentru cei aflaţi în viaţă. În cazul în care situaţia devine într-adevăr insuportabilă, o altă soluţie este mutarea într-o nouă locuinţă. Cea de a treia şi cea mai recomandată metodă de a scăpa de spirite este adunarea tuturor membrilor familiei într-o cameră a locuinţei bîntuite, în încercarea de a stabili un aranjament cu spiritele. Spiritelor trebuie să li se spună în mod clar că nu sunt dorite acolo, şi ele poate vor pleca. Această metodă de a ordona spiritelor să plece dintr-un loc, de către o familie unită, rezolvă în multe cazuri bîntuirile.
Yami KAMUI