O necesitate vitală pentru viitorul şi supravieţuirea R. Moldova

Din punct de vedere meteorologic, în toamna acestui an Moldova suferă de o secetă acută, care a deturnat lucrările de pregătire a solului şi semănatul de toamnă. Din punct de vedere politic, pe cerul moldav plutesc nouri grei, care cu apropierea zilei decisive de 30 noiembrie, se îngroaşă tot mai mult pentru a izola complet soarele deasupra acestei palme de pămînt. Norii politici sînt creaţi şi mînaţi deasupra ţării de către partidele antinaţionale, ostile intereselor vitale ale acestui popor, care alcătuiesc coloana a cincea a Kremlinului, a acelui stat care începînd de la Petru cel Mare, a visat unirea cu popoarele slave din Balcani, prin nimicirea poporului şi statului român, de origine latină şi ieşirea la Marea Mediterană.

Acest stat a sugrumat şi tot rupt din trupul principatului Moldova (mai tîrziu MSSR, apoi Republica Moldova), reducîndu-l de la 90 de mii kilometri pătraţi la 27 mii actualmente (fără Transnistria) ca un animal de pradă din jertfa sa. A rămas teritoriu încă pentru o muşcătură pe care V. Putin nu va ezita să o facă cu ajutorul coloanei a cincea şi dacă nu ne vom consolida, dacă vom rămîne dispersaţi precum sîntem, vom dispărea la sigur.

În fruntea coloanei a cincea mărşăluieşte acum aşa-zisul partid socialist, dirijat de „marele economist” şi încă mai mare trădător al partidului care l-a crescut şi la introdus în politică, l-a înscăunat în postul de ministru al Economiei, partidul comunist, condus de Vladimir Voronin, pe care l-a părăsit, scuipîndu-l. La fel procedează şi cu interesele acestui popor, la care pretinde că aparţine – acesta-i Igoraş Dodon.

Dodon speculează cu statalitatea Moldovei de pe timpul lui Ştefan cel Mare, uitînd să menţioneze că acesta n-a suferit în rîndurile armatei sale şi trădători, ceea ce l-a ajutat să ţină piept Imperiului Otoman şi altor năvălitori, care înconjurau Moldova, el nu alerga la Constantinopol să-l blagoslovească căpitănia religiei musulmane, aidoma lui Igor Dodon.

Stimaţi cititori, să ştiţi că lui Dodon nu i-a fost suficientă numai blagoslovenia „preasfinţitului” patriarh Kiril, a alergat să-l blagoslovească şi distrugătorul statului ucrainean Vladimir Putin, blagoslovenie pe care a primit-o. Asta nu-i în zadar. Moscova nu face acte de binefacere pe gratis, cred că slugoiul Dodon a făcut promisiuni mărinimoase şefului statului rus şi capului bisericii ruse, care cred că mai creştineşte ar fi fost să-l blagoslovească pe preşedintele rus să oprească nimicirea poporului frate în sud-estul Ucrainei. Se vede că oferta lui Dodon este mai convenabilă Moscovei decît păstrarea legăturilor de rudenie cu poporul ucrainean!

Aceasta mă face să cred că embargourile impuse de Rusia Moldovei sînt opera activităţii lui Dodon. Nu mă va mira faptul, dacă rezultatul alegerilor din 30 noiembrie nu va fi satisfăcător intereselor Moscovei şi ale lui Dodon, va urma repetarea scenariului ucrainean prin invazia militară cu ajutorul Transnistriei. Şevciuk deja anunţă aceste mişcări. Iată faţa adevărat-fariseică a „patriotului” Dodon. Locul doi în coloana a cincea este urmată de partidul oligarhului rus R. Usatîi, care a fost desantat în Moldova să împartă pomeni şi să cumpere electoratul.

Stimaţi alegători, nu cedaţi „bucuriei” de moment, nu uitaţi dictonul anticului filosof grec care spunea: „Spre deosebire de animale, omul mănîncă ca să trăiască, nu trăieşte ca să mănînce!”

Stimaţi cetăţeni, perioada în care trăim e foarte complicată şi decisivă, aveţi în vedere că în afară de trădătorii deschişi în societatea noastră sînt o sumedenie de lichele, care permanent îşi aduc „contribuţia” la măcinarea şi distrugerea acestui popor. Nu-i clar de ce legislaţia electorală a Republicii Moldova nu dispune de un paragraf special care ar interzice participarea la alegeri a acelor persoane, partide care servesc intereselor unui stat străin, de ce organele de resort ale acestui stat nu-şi execută funcţiile de serviciu, de ce nu sînt trase la răspundere persoanele care acţionează în detrimentul intereselor naţionale, care direct luptă împotriva statului? Această atmosferă superîncărcată cere responsabilitate majoră de la fiecare cetăţean al acestei ţări. În asemnea condiţii noi vom putea supravieţui numai prin consolidare, prin uitarea, măcar pentru moment, a obidei personale.

În legătură cu situaţia creată vreau să vă amintesc un exemplu elocvent: Un bătrîn avea trei feciori ca nişte brazi, dar care nu erau uniţi între ei, fiecare trăia cu interesele proprii. Bătrînul tată, simţind ceasul din urmă, hotărî să le dea o lecţie de comportare, pentru a rezista cu uşurinţă vitregiilor vieţii. El îl rugă pe feciorul mai mic să-i aducă mătura. Acela o aduse. Acum tatăl îi zise – rupe-o! Cît efort a depus – n-a reuşit. Bine – transmite-o fratelui următor. Rînd pe rînd, mătura a ajuns la ultimul fecior, cel mai voinic, dar nici acesta n-a reuşit s-o rupă. Atunci bătrînul slăbit de puteri luă mătura, o desfăcu şi pai cu pai le rupse pe toate! Acum aţi înţeles cum trebuie să procedaţi ca să rezistaţi? Da tată! Şi-au unit interesele şi au devenit de neînvins!

Un alt exemplu, care merită toată atenţia şi respectul acesta este a poporului ucrainean, care în condiţii de război şi criză economică a găsit forţe să se consolideze, să-şi apere demnitatea naţională, verticalitatea şi să învingă, să cîştige alegerile şi va cîştiga şi războiul!

Exemplele aduse se cer însuşite de către toţi cetăţenii de bună credinţă ai acestei ţări, dacă nu dorim să fim reîntorşi din nou în Gulag! Lăsaţi micile obide, neplăceri temporare şi susţineţi vectorul mişcării spre civilizaţie şi bunăstare garantată, vectorul european!

Ion TULBURE, pensionar