Autor: Cătălin CĂPREANU - Menţiune

Generaţia de tineri din Republica Moldova poate fi mîndră că face parte dintr-o filă importantă de istorie a neamului, că este martora schimbării radicale a destinului ţării noastre. Astfel, în anul 2013, Moldova a parafat, la 28 noiembrie, Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, care prevede, între altele, crearea unei Zone de Liber Schimb Aprofundată şi Cuprinzătoare, încurajînd astfel integrarea economică a Republicii Moldova în UE. Sîntem la început de cale, dar cu mari speranţe în viitor. Premierul Iurie Leancă a menţionat că: „Acum trebuie să luăm decizii în parcursul nostru european, astfel că cei tineri să prospere, iar cei bătrîni să trăiască mai frumos”.

Noi, tinerii, sîntem făuritori ai unui viitor frumos şi prosper al ţării noastre. În mare măsură, pentru noi se iau decizii importante şi se fac schimbări radicale.

Ce ar însemna pentru mine integrarea în Uniunea Europeană?

Progresele şi avantajele se fac vădite deja. Putem călători fără vize în ţările Uniunii Europene, devenind astfel mai informaţi, mai descătuşaţi şi mai liberi. Ieşim cu încetul din găoacea formată de conducerea ex-sovietică, dar mai e nevoie de timp ca să nu ne deosebim cu nimic de europeni. Avem mari şanse de a ne face studiile în instituţii de învăţămînt din străinătate, de a participa la diferite concursuri şi granturi, oferite de ţările din UE.

Spre regretul meu, nu am avut pînă acum ocazia să călătoresc peste hotare, dar am întîlnit oameni din străinătate prin oraşul Chişinău, şi-i admiram pentru simplitatea şi bunăvoinţa de care dădeau dovadă, pentru feţele lor ce radiau a seninătate, lipsa de griji, încredere în ziua de mîine… Ei sînt luminoşi la chip şi zîmbetul nu le lipseşte de pe buze. Fără să vreau, îl comparam pe un om în etate, pare-se din Italia (vorbea în limba italiană), cu un bătrîn din ţara noastră. Ai noştri, în mare lor majoritate, sînt supăraţi, nemulţumiţi, cu grijile brăzdate adînc pe faţa lor: cum să facă să împartă o pensie mizeră ca să acopere toate cheltuielile pe care le au?

Din această neîncredere în viitor şi o luptă permanentă pentru existenţă, ei devin irascibili, nervoşi şi deseori fac observaţii neîntemeiate şi nepotrivite tinerilor din jur: „Pe timpul nostru, noi nu eram ca voi...”. Iar noi ne-am dori ca timpurile noastre să fie prielnice, îndestulătoare şi fericite pentru toţi. Am vrea să avem locuri de muncă bine plătite, ca să ne putem îndestula pe noi şi ajuta părinţii, ca să putem călători în UE. Poate exemplul ţărilor europene ar facilita crearea noilor locuri de muncă, chiar şi pentru studenţii dornici de a-şi cîştiga propriul ban. Sperăm că schimbările din economia ţării, lărgirea pieţii de desfacere a produselor, creşterea calităţii şi productivităţii muncii, deprinderea de a lucra în echipă cu entuziasm şi satisfacţie pentru ceea ce faci va face posibil un trai decent şi asigurat, pentru ca părinţii noştri să nu fie nevoiţi să plece peste hotare, lăsîndu-ne în voia sorţii pentru a cîştiga şi a ne trimite bani.

Da, avem mari necesităţi materiale, dar nu uitaţi că dragostea şi căldura părintească nu va putea fi înlocuită de nimeni niciodată. Aşa, practic, majoritatea copiilor şi tinerilor din Moldova sînt „orfani” de părinţi şi atunci cum rămîne cu educaţia primită în familie!? Cum rămîne cu „cei şapte ani de acasă”? Cred că conducerea unei ţări pornită pe o cale europeană ar trebui să stopeze plecările în masă a cetăţenilor din ţară la muncă peste hotare, prin a le crea locuri de muncă şi condiţii de trai avantajoase şi în ţară.

Visez ca întru-un viitor nu prea îndepărtat Moldova să devină atît de frumoasă şi bogată, ca acei ce ne trec hotarele să se minuneze şi să nu ne mai considere „o ţară mică şi săracă”, uitată sau chiar necunoscută în multe părţi ale lumii. Avem potenţial, avem oameni harnici şi talentaţi, avem un pămînt roditor şi bogat şi e în puterile şi în dorinţa fiecărui cetăţean din Republica Moldova să contribuie la înflorirea şi prosperarea ţării. Mi-aş dori mult să nu fie doar cuvinte măreţe, ci şi fapte măreţe şi reale. Să dovedim dragostea faţă de ţară prin aportul adus în favoarea ei. E necesar să îndepărtăm neîncrederea şi indiferenţa, căci sîntem tineri, energici, talentaţi, cu forţe şi idei care se cer a fi realizate. Deci trebuie să cutezăm şi să nu trecem indiferenţi cînd observăm că se distruge ce s-a obţinut prin muncă şi greutăţi.

Da, e greu, da, e periculos, dar ne doare inima cînd lucrurile frumoase, ce conferă modernism, plăcere şi confort sînt vandalizate şi distruse. Aici ar trebui să menţionăm că trebuie să preluăm de la europeni cultura înaltă şi mentalitatea lor. Cred că în ţările europene fiecare locuitor începe de la propria-i casă, stradă, o amenajează cu flori, menţine curăţenia peste tot, demonstrînd că nu este indiferent cum arată ţara lui. Consider că la noi, la moldoveni, persistă o calitate rea – invidia şi lipseşte alta bună – ajutorul şi susţinerea reciprocă, schimbul de experienţă şi de cooperare. Nu poate exista acel „nu e al meu şi nu-mi pasă”, ci „îmi pasă de tot şi de toate, căci e patria mea şi o iubesc aşa cum este, e o părticică din sufletul meu”. Eu sînt acela care o pot face şi mai frumoasă, şi mai bogată, şi mai atrăgătoare.

Poate o cauză elocventă este nerespectarea legilor în ţara noastră. Aderarea la Uniunea Europeană ne va înăspri legea şi ne va cere strict să o respectăm!? Să respectăm regulile muncii, să majorăm calitatea produselor, să excludem coruperea şi birocraţia.

Aş vrea să cred că integrarea în UE va facilita reducerea sărăciei, progresul în domeniul agriculturii (sîntem o ţară agrară, dar avem numai pămînt în paragină, neîngrijit şi necurăţat încă de chimicale şi pesticide. Producţia ţăranilor nu este căutată, tineretul fuge de la ţară la oraş, condiţii de muncă nu sînt şi atunci ce ne facem cu agricultura? Cu ce altceva vom ridica nivelul economic şi financiar al ţării? Poate că cineva dintre fermierii europeni, pe viitor, ar dori să facă schimb de experienţe cu ţara noastră? Sau poate concetăţenilor noştri plecaţi peste hotare li se trezeşte conştiinţa şi dorul de patrie şi revin acasă, ca să aplice în practică tot ce au văzut şi învăţat în străinătate?

Premierul Iurie Leancă a declarat că parafarea Acordului de Asociere la UE este un vis măreţ: „La o distanţă de 20 de ani, R. Moldova obţine o şansă de a se ancora în spaţiul european. Moldova poate deveni o poveste de succes. Chiar dacă miracolele nu se întîmplă într-o zi şi e nevoie de timp, încercările sînt foarte importante. Acest lucru se poate face cu voinţa politicienilor şi a cetăţenilor”. Menţionăm: „cu voinţa politicienilor şi a cetăţenilor”. Înseamnă că e important să dorim şi să muncim, să nu ne oprim la jumătate de cale. Să nu fie cum a spus Ion Druţă „Moldoveanul se avîntă repede, depune mult efort, ca mai apoi cu uşurinţă renunţă”.

Avem o şansă, poate unică să devenim o ţară membră a Uniunii Europene, să prosperăm, să ne schimbăm spre bine, să avem drumuri drepte, nu cu găuri şi hopuri ca acum, să dăm dovadă de o cultură şi o educaţie de un nivel înalt, rămîne doar să dorim mult schimbările acestea şi atunci le vom avea. Tinerii sînt mereu deschişi spre progres, schimbări şi încercări. Chiar dacă uneori va fi greu, chiar dacă sînt urcuşuri şi coborîşuri, succese şi eşecuri, sîntem optimişti şi credem într-un viitor bun. Credem în sprijinul acordat de Uniunea Europeană. O cale de întoarcere nu există.

În spatele nostru e ţara chinuită şi săracă, bătrînii ajunşi la limita sărăciei, tinerii fără nici o speranţă în viitor şi copiii care, în nestingherita şi lipsa lor de griji din minunata ţară a copilăriei, nu cunosc ce se întîmplă, dar au o mare încredere în cei maturi, speranţa că viitorul fericit le aparţine lor. Deci să le oferim acest viitor, să fim dîrji şi fermi, să luptăm şi să cîştigăm! Sîntem urmaşii unui neam acoperit de glorie şi nu avem dreptul la greşeli şi înfrîngeri! Deci, să spunem sus şi tare: „Înainte spre Europa!”