Autor: Victoria Bobeică - Menţiune

„A fi sau a nu fi… Aceasta-i întrebarea”. (Hamlet, de Shakespeare)

Trăim într-o ţară frumoasă, cu numele de Republica Moldova. Sîntem parte componentă a cadrului geografic european, însă nu facem încă parte din cea mai mare piaţă economică - Uniunea Europeană. Sîntem un stat relativ tînăr, care a fost nevoit să treacă prin istorie ca o fiară asuprită. Timp de 23 ani, de la semnarea Declaraţiei de Independenţă la 27 august 1991, ne tot zbatem în căutarea unei căi de destindere. Ultimele secole am fost, istoriceşte, mai aproape de est, datorită „mărinimiei” Rusiei, care prin anexarea de la 1812 ne-a făcut robul ei fidel. Cîştigînd independenţa, în 1991, am rămas legaţi de vechea URSS, ca în 1992 să aderam la CSI, o încercare de revenire la unitatea fostelor republici ale URSS.

Asemeni lui Hamlet, ne frămîntă întrebarea: ’’A fi sau a nu fi… ’’, care, de fapt, nu e unica. ’’Quo vadis?’’, am spune,c e facem şi care ne e viitorul?

Sînt motivată să reflectez asupra acestui subiect din simplul motiv că sînt cetăţean al acestui stat tînăr, care, ca un copil nou-născut, face micuţi paşi spre o viaţă decentă. Statul sîntem noi, cetăţenii, care, indiferent de vîrstă, sex sau apartenenţă etnică, ne hotărîm propriul destin. Prin intermediul alegerilor parlamentare, referendumurilor ne exprimăm voinţa şi părerea referitoare la unele probleme. Tindem să creăm o societate democratică, bazată pe un spectru larg de drepturi şi libertăţi, iar pentru a atinge acest scop e nevoie de implicare din partea tuturor cetăţenilor. „Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, ci întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară“, spuneaJohn F. Kennedy. Ar fi bine ca toţi să conştientizeze acest fapt. Noi, tinerii, sîntem motorul de acţiune al acestui stat, nu trebuie să ne limităm la necesităţile personale, de ce să plecăm peste hotare în căutarea unui post de muncă? De ce să nu fim cadre calificate de muncă, slujind cu devotament ţării? Aşa au făcut-o şi Ştefan cel Mare, şi Mihai Viteazul, şi alţi domnitori români.

Dispunem de resurse naturale proprii, avem un pămînt fertil, cu o bonitate înaltă, graniţele noastre sînt limitate de cursul a două rîuri – Prut şi Nistru, ceea ce favorizează dezvoltarea anumitor ramuri industriale. Am fi avut acces la mare şi munte, dacă nu ar fi fost unele circumstanţe istorice. Din nefericire, uneori am avut de suferit din cauza poftelor mari ale străinilor. Sîntem fericiţi să locuim pe un plai însorit, departe de mari calamităţi naturale, deci dispunem de o bază pentru a fi un stat prosper. Ce ne împiedică să devenim un stat pe potriva Germaniei sau Marii Britanii? Răspunsul este doar unul – indecizia. Aceasta este marea boală cu care se confruntă locuitorii ţării noastre, împletită cu elemente de meschinărie şi indiferenţă.

O zicală populară spune: „Unde-i unul, nu-i putere, unde-s mulţi, puterea creşte”. Aceasta ar trebui să ne slujească drept motivaţie! Ar trebui să fim conştienţi că un stat nu poate să se dezvolte printr-o economie izolată, deci e nevoie de colaborare. Colaborarea şi ajutorul reciproc este unul din principiile fundamentale ale Uniunii Europene. Uniunea Europeană este o uniune economică şi politică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 28 de state. Uniunea Europeană a dezvoltat o piaţă unică în cadrul unui sistem standardizat şi unificat de legi, care se aplică tuturor statelor membre. În paralel, mai funcţionează şi o altă piaţă – Uniunea Vamală Euroasiatică.

Uniunea Vamală este formată din Rusia, Belarus şi Kazahstan, o formă de integrare economică care defineşte un spaţiu vamal unic în interiorul căruia s-au anulat taxele vamale la comerţul reciproc şi s-a introdus un sistem uniform de taxare a importurilor. Aceste două pieţi creează starea de indecizie a Republicii Moldova, ţara noastră rămînînd să balanseze între ele. De ce nu putem lua o decizie? Nu ştim cărei uniuni să ne alăturăm sau nu cunoaştem avantajele şi limitele fiecăreia? Deci să facem un studiu comparativ între ele!

UE are o piaţă de circa 5 mln de consumatori, în timp ce Uniunea Vamală – 1,7 mln. În privinţa exportului extern, Uniunii Europene îi revin 3.7 trilioane $, iar Uniunii Vamale 1.1 trilioane $. Volumul investiţiilor străine se ridică la 7.9 trilioane $, în cazul UE, şi la 435 mlrd $, în cazul Uniunii Vamale. Acestea au fost aspectele ce ţin de latura economică. Acum vom analiza perspectivele sociale de aderare la unul dintre cele 2 blocuri.

UE prevede respectarea principiilor democratice, drepturilor omului, bunei guvernări şi a economiei de piaţă,promovînd principiile de suveranitate şi integritate teritorială ale Republicii Moldova. Uniunea Vamală cheamă să adere fostele republici sovietice. Nu sînt impuse careva criterii cum ar fi edificarea statului de drept sau respectarea drepturilor omului pentru a adera la Uniunea Vamală. Cu referire la corupţie, UE este cea care luptă cu acest fenomen, ţările UE avînd un nivel de corupţie de 2 ori mai scăzut, comparativ cu Uniunea Vamală. Drepturile şi libertăţile politice sînt nişte valori promovate de UE şi inexistente în cadrul Uniunii Vamale. La fel şi libertatea presei şi a cuvîntului, indicele acesteia în ţările UE este de 2 ori mai înalt.

Aderarea la UE creează avantaje şi pentru dezvoltarea relaţiilor externe, aplicarea reformelor economice, ascensiunea relaţiilor politice cu UE. Stabilirea unor legături strînse cu UE va diminua influenţa politică, energetică şi economică a Rusiei. Încă un avantaj ar fi încadrarea muncitorilor moldoveni pe piaţa de muncă europeană, fără discriminare, pe bază de drepturi egale.

UE este o sursă bună de investiţii în economia Republicii Moldova, avînd un buget mai mare, comparativ cu Uniunea Vamală. Încă un avantaj al aderării la UE ar fi diversificarea ramurilor economice, în timp ce Uniunea Vamală se bazează doar pe sectorul agroalimentar. Drept consecinţă a dezvoltării multilaterale, s-ar majora salariile.

Astfel am făcut o analiză comparativă celor 2 situaţii: aderarea la Uniunea Europeană sau aderarea la Uniunea Vamală, analizînd avantajele şi dezavantajele fiecăreia. Evident, balanţa înclină spre Uniunea Europeană. Oricare nu ar fi opţiunea noastră, aderarea la unul dintre aceste 2 blocuri presupune parcurgerea unei căi de adaptare la cerinţele impuse. Pentru aderarea la UE e necesar să depăşim problemele existente. Mă refer la nivelul înalt de corupţie infiltrat în toate instituţiile, la relaţiile de cumătrism şi celelalte favoruri oferite unora. UE are nevoie de poziţionare conform aptitudinilor şi competenţelor personale, deci e absolut necesar desfiinţarea mituirii în statul nostru. Un lucru cam greu de realizat în condiţiile în care totul se vinde şi se cumpără, însă dacă toţi cetăţenii vor conştientiza că corupţia nu este o soluţionare a problemelor, cu eforturi comune fenomenul poate fi depăşit.

O alta problemă care împiedică aderarea Moldovei la UE este nivelul scăzut al dezvoltării economice.

Nu este secret că Moldova este cea mai săracă ţară din Europa, iar cu o astfel de poziţie economică nu vom fi primiţi niciodată în marea familie Europeană. Un factor care a determinat economia slabă este, iarăşi, corupţia, alături de infrastructura proastă şi apariţia întîrziată a inovaţiilor în R. Moldova. Un alt obstacol în aderarea Moldovei la UE e nerespectarea legilor. Legile sînt, însă ele nu funcţionează.

O problema care rămîne nesoluţionată şi ne marchează stagnarea este criza identitară cu care ne confruntăm. Cînd vine vorba despre ce popor sîntem şi ce limbă vorbim, apar dileme. Nu ne conturăm ca un stat puternic unitar, ca voinţa să ne fie pronunţată clar şi concis, mereu stăm în dubii şi aşteptăm acţiuni din partea altora. Toate aceste obstacole nu ne permit să fim parte componentă a UE, doar cînd ele vor fi depăşite ne vom bucura de calificarea R. Moldova drept stat prosper, stat cu perspective. Este evident că unica cale de a ieşi din prăpastia în care ne aflăm este aderarea la Uniunea Europeană, deci Pariaţi pe UE şi nu rămîneţi indiferenţi!