Națiuni condamnate aprioric la robie veșnică sub dictaturi politice ori religioase

Mihai CONȚIU

Nimeni în lume nu are dreptul să acuze pe cineva sau să discrimineze vreun individ pe criterii etnice. Toți suntem hazardul geneticii, indiferent de etnie ori rasă umană. La naștere, toți suntem cam la fel, numai că dezvoltarea noastră care ne face diferiți unii față de alții este influențată de sistemul social-politic al Țării în care ne naștem. Una-i să te naști în SUA, Suedia, Marea Britanie, Franța, Japonia ori Australia, alta-i să te naști în Rusia lui Putin ori în regimuri islamice radicale.

În primul grup de Țări nominalizate, omul se naște și se dezvoltă în libertăți democratice protejate constituțional, nu este un individ a cărui existență este predestinată unei captivități politice ori religioase dictatoriale. În State ca Rusia ori în ”cuiburi” jihadiste, islamice, individul se naște a priori neliber. La nivelul acestor populații, indivizii majoritari devin sclavii regimurilor despotice, dar pentru a-și cosmetiza lașitatea devin complicii servili ai sistemului în care viețuiesc. Ca o legitate implacabilă inevitabilă, mințile vizionare cu instincte eliberatoare sunt minoritare și sunt anulate fie de către semenii lor îndoctrinați, fie de către instituțiile coercitive.

În contextul arătat mai devreme și al războiului nimicitor declanșat de Rusia în Ucraina, firește că Vladimir Putin și camarila lui sunt principalii vinovați de crime împotriva umanității și de devastarea acestei Țări, motiv pentru care ar trebui să compară în fața unui Tribunal internațional și să fie pedepsiți. Totodată, pentru prejudiciile materiale și umane uriașe, incalculabile pe care Armata rusă le aduce Ucrainei, întreg poporul rus trebuie să plătească. Anume poporul rus care include gloata majoritară îndoctrinată și complice cu Putin și regimul lui poartă vina colectivă de a fi ales dictatura putinistă! Anume poporul rus l-a ales și tot reales pe Putin ca să conducă Rusia și îi și aprobă războiul declanșat de el întregii lumi civilizate, în ultimă instanță!

Istoria contemporană ne-a demonstrat că sistemul comunist impus de fosta URSS Statelor europene după Al Doilea Război Mondial a fost unul dintre cele mai criminale din cîte au existat vreodată. Nazismul a fost condamnat și interzis de către întreaga comunitate internațională, nu însă și comunismul ca doctrină, inclusiv crimele în masă pe care le-a comis. A existat această șansă după destrămarea fostei URSS, însă Occidentul naiv, preventiv și concesiv nu a făcut-o pentru a ”menaja” noua Federație Rusă.

Acum, după invazia criminală din Ucraina, Occidentul democrat a înțeles că noua Federație Rusă este aceeași URSS criminală. Abia după înfrîngerea inevitabilă a Rusiei, comunitatea internațională va trebui să condamne toate crimele comunismului de pînă în anul 1991, să interzică doctrina comunistă și să condamne crimele regimului Putin în cel mai dur mod cu putință.

Nu vom aborda acum ”exportul” comunismului antiuman de către URSS în Europa, Asia ori America de Sud, ci vom vorbi despre ”noua tipologie umană” de ”homo sovieticus multinațional” reconfigurată/apărută/născută după destrămarea fostei URSS, iar aici ne vom opri strict la România și Republica Moldova. Ar fi moral, legitim și firesc ca întreaga Românie profundă să nu aibă absolut nici un pic de simpatie față de tot ce este rusesc, începînd cu 1945 și terminînd cu zilele prezente.

După 23 August 1944, în calitate de aliați, parcurgînd teritoriul României, soldații ruși au manifestat aceeași barbarie asupra populației civile pe care o aplică acum în Ucraina. România nu are dreptul să ierte Rusia pentru confiscarea Tezaurului, pentru prăzile incalculabile de bunuri materiale de  după război, justificate în chip de ”despăgubiri”, pentru rapturile teritoriale și crimele în masă comise asupra românilor și pentru deportări, dar mai ales pentru instaurarea regimului criminal comunist, care a rupt România de lumea civilizată aproape jumătate de secol.

La rîndu-i, Republica Moldova nu are dreptul să ierte Rusia pentru deportările moldovenilor în masă, pentru foametea organizată după război, pentru deznaționalizare și rusificare forțate.

În pofida acestor realități istorice, în zilele noastre, cînd hoardele armate criminale rusești măcelăresc Ucraina, în România, pe toate palierele sociale, Rusia și Putin are surprinzător de mulți simpatizanți.

În Republica Moldova, situația e și mai gravă, iar asta pentru că, în conformitate cu realitatea profundă, nu cea reflectată în sondajele de opinie, cu mult peste 50% dintre moldoveni sunt pro-ruși și îl văd pe Putin în chip de eliberator. Gravitatea situației și dramatismul național sunt date de faptul că forțele politice pro-rusești sunt extrem de puternice și cu reale șanse să preia Puterea la viitoarele alegeri. În acest context, rușii au de partea lor și puternice centre locale – pe lîngă Transnistria pro-rusească și ocupată militar de Rusia, este suficient să amintim regiunea găgăuză, Bălțiul și Orheiul.

După atîta timp de la destrămarea fostei URSS, în România și în Republica Moldova, memoria istorică și memoria tuturor celor uciși de ruși sunt în continuare profanate și batjocorite de o ”nouă tipologie umană” de ”homo sovieticus multinațional”. Sistemul comunist din ambele Țări a privilegiat noile elite intelectuale postbelice, nomenclatura de partid și armatele de activiști politruci. După căderea comunismului, aceștia s-au declarat ”democrați” de Stînga ori Centru-stînga, s-au pripășit în partide puternice, au ajuns la guvernare și au ocupat funcții importante în absolut toate instituțiile Statului.

Pe absolut toți acești indivizi îi leagă trecutul culpabil, privilegiat și vulnerabil la orice șantaj, mai cu seamă în rîndul celor care au colaborat cu fosta poliție politică, celor care au slujit în chip criminal sistemul comunist în calitate de magistrați și tot așa. Tocmai acest trecut comun îi face și mai puternici în plan politic, fiind suficient să amintim PSD din România, PCRM, PSRM, fostul PDM și Partidul Șor din Republica Moldova.

Absolut toți acești inși despre care vorbim au copii și nepoți pe care i-au crescut și educat în virtutea unor privilegii abuzive datorate trecutului lor. Ei nu sunt capabili să-și educe copiii după principii morale și democratice autentice pentru că structura lor interioară este alcătuită în opoziție cu aceste valori

Democrația nu se învață peste noapte, nu poți fi astăzi comunist și mîine democrat. Democrația se exersează de-a lungul a sute de ani. România și Republica Moldova vor mai avea nevoie de încă vreo sută de ani ca să devină Țări profund democrate, după decesele tuturor amintirilor legate de realitățile descrise! Pînă atunci, însă, complicii lui Putin din România și Republica Moldova continuă să reprezinte o amenințare teribilă la adresa democrației, iar asta pentru că în fiecare dintre ei se află un mic Putin care abia așteaptă să se impună drept ”alt salvator național”!