Singurătatea a devenit un lucru tot mai obișnuit în orașele din China, iar acest lucru a dus la apariția unui nou domeniu de activitate: cel dedicat oamenilor singuri. Fie că au nevoie de o masă caldă, de ajutor cu instalațiile sanitare sau pur și simplu de cineva cu care să stea de vorbă, oamenii singuri ai Chinei, mai ales cei vîrstnici, recurg la serviciile „copiilor temporari”, relatează BBC.

„Cea mai mare dificultate era singurătatea. Uneori, dacă voiam să vorbesc cu cineva, vorbeam cu televizorul,” spune Yang, în vîrstă de 91 de ani.

Femeia locuiește la periferia capitalei pline de viață a Chinei, Beijing. În urma decesului soțului ei, era atît de singură, încît spune că s-a gîndit chiar la posibilitatea unei eutanasii voluntare.

„L-am întrebat pe fiul meu despre asta, dar mi-a spus că este interzisă. I-am spus că, dacă va deveni vreodată legală, vreau să o fac. Nu mai voiam să trăiesc,” povestește ea.

Suferind de glaucom și avînd vederea slăbită, nu era capabilă să facă nici măcar lucruri de bază, cum ar fi să schimbe setările la aerul condiționat.

Astfel de cazuri au devenit din ce în ce mai obișnuite în orașele chineze, aspect despre care profesorul asociat Teresa Kuan, de la Universitatea Chineză din Hong Kong, spune că este „exacerbat de structura societății și de modurile prin care oamenii interacționează”.

Există multe cauze ale izolării în China. Spre exemplu, atunci cînd migranții din zonele rurale urmăresc oportunități economice, lăsînd în urmă rețele de sprijin strînse pentru centrele urbane unde singurătatea și incertitudinea pot fi greu de depășit, sau atunci cînd absolvenții își părăsesc locurile natale în căutarea unui loc de muncă în cealaltă parte a țării.

Dar acum a apărut o „industrie a singurătății” care încearcă să umple aceste goluri din viața oamenilor.

Yang spune că viața i-a fost transformată de unul dintre aceste servicii. Wang Yingwei și echipa sa de livrări pe trotinetă au început să vină de două ori pe zi cu mese calde. Ajutorul lor merge însă mult mai departe.

„Ne considerăm copiii comunității. Înseamnă să te pui în locul persoanelor în vîrstă și să le iei în considerare nevoile”, a spus Yingwei.

„Un lucru mărunt îi poate face mult mai fericiți. Poate că nu se pot spăla pentru că robinetul este stricat. Cumpărăm o piesă, o înlocuim și au un duș funcțional”, explică el.

„Bătrînii ne tratează ca pe copiii lor, iar noi îi tratăm ca pe propriii noștri părinți”, a adăugat el.

Serviciile lui Yingwei costă mai puțin de jumătate față de cît ar costa angajarea unui îngrijitor.

Wang Yingwei și mica sa echipă oferă mai mult decît simple mese, aducînd conexiune umană oamenilor în vîrstă.

Fostul agent de vînzări de telefoane mobile spune că și-a înființat compania pentru a-i ajuta pe seniori să rămînă acasă și să nu fie nevoiți să se mute în cămine de bătrîni. A fost inspirat să facă acest lucru după ce socrul, care dezvoltase Alzheimer, a trebuit să meargă într-un azil de bătrîni.

Acum are patru angajați, dar spune că există posibilitatea să se extindă deoarece cererea crește.

Încă există o lipsă de date solide privind dimensiunea acestui sector, despre care operatorii spun că a explodat în ultimii ani. Compania de valori mobiliare Sinolink a evaluat sectorul la aproximativ 7,4 miliarde de dolari în 2025. Și se așteaptă ca această cifră să crească.

Zheng Ruizhi, o altă clientă a lui Yingwei care locuiește la periferia nordică a Beijingului, l-a întîmpinat la ușă cu un zîmbet larg.

„După ce m-am pensionat, nu am prea multe oportunități să ies cu alți oameni”, a spus femeia de 75 de ani.

Ea se recuperează după o accidentare recentă care îi făcea sarcinile de zi cu zi mai dificile. Dar sosirea lui Yingwei, pe care îl numește „dragul meu băiat”, i-a îmbunătățit starea de spirit.

„Te numesc «dragul meu băiat» pentru că te plac foarte mult. Te plac sincer din tot sufletul meu. De asemenea, te admir și am încredere în tine. Cînd mă ajuți, nu am nicio grijă sau teamă”, i-a spus ea.

Totuși, serviciile oferite de cei din acest sector nu se limitează la vizitele la domiciliu.

De exemplu, Liu Yanyan, în vîrstă de 23 de ani, lucrează ca „însoțitor medical”. Ea își duce clienții la medic sau le ridică rezultatele analizelor ori medicamentele din spitale.

„Unii dintre clienții mei sînt oameni în jur de 20 de ani care au venit la Beijing pentru a-și construi o carieră. S-ar putea să nu aibă prieteni aici sau să se simtă ciudat să le ceară colegilor să îi însoțească din cauza conceptului de reciprocitate socială din cultura chineză”, a spus ea.

„Dacă te-ar însoți la o programare la medic, s-ar putea să te simți obligat să-i faci cinste cu o masă sau să-i cumperi un bilet la film după aceea”, adaugă ea.

Liu Yanyan spune că, din această cauză, există mulți oameni în societatea chineză modernă care au tendința de a sta izolați.

„Așadar, ei angajează pe cineva ca mine să-i însoțească la spital. Dacă ar fi trebuit să meargă singuri, poate că ar fi fost speriați”, spune ea.

În centrul acestor afaceri care se ocupă de singurătatea din China se află o ofertă simplă: conexiunea umană.

Teresa Kuan spune că unii oameni preferă opțiunea de a-și deschide sufletul în fața unui străin contra cost.

„Dacă există un însoțitor pentru care plătești, relația nu este chiar egală. Este o relație de serviciu, așa că nu trebuie să te confrunți cu imprevizibilitatea unei relații standard. Prieteniile pot fi imprevizibile. Nu știi cînd cineva te poate dezamăgi. Dar, într-o relație de serviciu, știi mai bine la ce să te aștepți”, explică ea.

Wang Zhoutao are o afacere de drumeții pentru a ajuta oamenii care vor să urce pe faimosul munte Huangshan din provincia Anhui.

„Oferim sprijin emoțional, cum ar fi încurajarea, realizarea de fotografii sau, pur și simplu, glumim. Chiar este un serviciu bazat pe companie”, a spus el.

Fostul militar a adăugat că de obicei face drumeții pe munte cu clienții 10-15 zile pe lună. Cînd programul său este complet rezervat, acest număr poate ajunge pînă la 30.

El a dat exemplul unei tinere care se simțea ostracizată la serviciu. „Se simțea inutilă și voia să-și demonstreze ceva”, a spus el.

„Am început să urcăm, dar a fost un urcuș dificil, deoarece vremea era foarte caldă și am transpirat mult. Au fost momente în care a vrut să renunțe, dar i-am spus: «Dacă renunți acum și nu poți trece peste acest munte, cum vei descurca orice altceva în viață?». Am continuat să o încurajez”, povestește el.

Mai tîrziu, femeia i-a trimis un mesaj lung de mulțumire, descriind călătoria sa interioară și exprimîndu-și recunoștința.

„Ritmul vieții este pur și simplu prea rapid în zilele noastre. Oamenii se confruntă cu presiuni de la locul de muncă, din relații și din partea așteptărilor familiei. Cred că clienții mei sînt în mare parte oameni care simt un gol în relațiile lor sau au suferit un eșec”, spune el.

Conexiunea umană este o necesitate, dar într-o societate care se confruntă cu singurătatea de-a lungul generațiilor, a devenit acum și o marfă.

În micul ei apartament din Beijing, Yang se simte mai confortabil acum, că Yingwei i-a rezolvat problema cu aerul condiționat.

„E bine să ai pe cineva prin preajmă atunci cînd ai nevoie, pe cineva cu care să îți poți împărtăși cele mai intime gînduri. M-am luptat cu singurătatea, dar acum sînt destul de mulțumită. Nu-i pot pierde pe Yingwei și pe ceilalți. Toți au o inimă bună”, spune ea.