Cîteva consideraţii despre opţiunile majoritare democratice

Orice observator obiectiv asupra tuturor chestiunilor politice care se desfăşoară în ţară, mai cu seamă dacă acesta este jurnalist, comentator sau analist politic, trebuie, în mod obligatoriu, să ţină seamă de interesul general naţional şi, deci, de voinţa majoritară a poporului cu privire la ceea ce-şi doreşte, pe cine şi-l doreşte lider.

Dacă nu se ţine seamă de acest lucru esenţial, se poate ajunge în situaţia stînjenitoare şi ofensatoare prin care am acuza o ţară întreagă de prostie sau rea-credinţă pentru că nu votează pe cine doreşte un comentator sau jurnalist oarecare, în condiţiile în care este vorba despre opţiunea pentru un lider cu audienţe populare ridicol de mici.

S-ar ajunge în situaţii similare cu cele ale unor lideri politici, aşa cum este Mihai Ghimpu, care mai că nu-i blestemă pe moldoveni că nu-i votează partidul şi pe el la Preşedinţie deoarece, chipurile, sînt prea proşti sau dezinformaţi. De parcă moldovenii, în general, nu au văzut cum liberalii lui şi-au bătut joc de Capitală, prin primarul Dorin Chirtoacă, şi de ţară, prin Ghimpu, în ultimii şase ani, de cînd se vinde Puterii ca cea mai scumpă tîrfă de lux, iar asta pe seama jecmănirii acestui popor!

Înainte de a arunca vina pe popor că nu-i votează, politicieni ca Ghimpu, Marian Lupu, Leancă şi alţi bătrîni aventurieri politici ar trebui să aibă minima decenţă de a înţelege că a stat în puterea lor ca, de-a lungul timpului, să-i convingă pe moldoveni de „adevărurile lor”, de bunele lor intenţii şi devotamentul lor necondiţionat faţă de popor şi ţară.

În ultimii peste şase ani, aşa-zisa guvernare proeuropeană a transformat poporul moldovenesc într-o populaţie manipulabilă, furată, exploatată şi umilită, nedîndu-i nici un pic de şansă să aspire la demnitatea naţională firească.

Din 2001 şi pînă în 2009, RM a fost administrată de PCRM condus de Vladimir Voronin, iar asta ca urmare a voinţei majoritare şi liber exprimată de moldoveni. Şi după 2009 PCRM a fost majoritar, pînă ce a fost decimat din exterior şi interior, dar asta este o altă chestiune.

Apariţia lui Igor Dodon şi a PSRM în topul preferinţelor majoritare ale moldovenilor este absolut firească şi are explicaţii mult mai ample, dincolo de judecăţile, aprecierile superficiale şi frustrante ale oponenţilor lui. Opţiunea pentru Dodon nu pleacă de la aceea că nu s-a făcut părtaş la furtul miliardului sau că nu a participat la guvernare. Aşa cum pe vremuri comuniştii cîştigau alegerile fără să participe la guvernare din pricina constituirii unor Alianţe nefireşti, la fel s-a întîmplat şi cu PSRM, cînd a cîştigat alegerile generale din 2014. Să nu uităm că lui Dodon i s-au furat alegerile şi în ultimele două scrutine pentru alegerea primarului Capitalei!

În loc să se lamenteze, să se dezarmeze, Dodon a preferat să fie consecvent. Nu Dodon a compromis parcursul proeuropean al ţării, ci chiar guvernanţii aşa-zişi europeni, care au furat inclusiv din banii puşi la dispoziţie de UE spre a informa populaţia despre avantajele integrării. Dacă cei care au guvernat ţara în ultimii peste şase ani nu ar fi înşelat populaţia cu iluzia integrării europene şi s-ar fi zbătut cu onestitate pentru acest obiectiv, dacă n-ar fi furat din fondurile puse la dispoziţie de UE, FMI etc., dacă ar fi fost capabili să negocieze la sînge, în deplină cunoştinţă de cauză şi în interesul RM Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE, atunci majoritatea populaţiei ţării nu s-ar fi deziluziona de înşelăciunea la care a fost victimă, dar nici Dodon nu ar fi avut motive să-i declare duşmani de moarte ai acestei ţări, sabotori ai economiei naţionale şi ai interesului naţional.

Pe de altă parte, moldovenii majoritari sînt eminamente de Stînga. La cultura politică existentă în RM, ţinînd seamă de situaţia economică şi socială a ţării şi de personalităţile majorităţii liderilor politici, în această ţară nu este cu putinţă să existe partide nu doar de Dreapta, ci chiar şi de Centru-dreapta. Liberalismul moldovenesc este doar un termen de împrumut pentru toţi pungaşii politici profitori.

În tot acest peisaj, care este cu mult mai amplu, afirmarea lui Dodon ca lider preferat de majoritatea moldovenilor este cît se poate de firească. În el se recunosc cei mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări, iar ticăloşia unei aşa-zise guvernări proeuropene din ultimii peste şase ani le-a deschis cu luciditate ochii majorităţii moldovenilor. Guvernanţii au fost consecvenţi în a jefui ţara, Dodon a fost consecvent îi a le arăta concetăţenilor săi cum sînt umiliţi şi aduşi la capătul disperării.

Candidatul la Preşedinţie al Puterii şi omul din umbră Iurie Leancă îl acuză, gratuit şi spre a fi băgat în seamă, pe Dodon de apariţia, pe un pliant, a lozincii "Unirea înseamnă că jandarmii români vor veni aici să fie stăpîni", spunînd că este „o problemă falsă care are scop să impună frică”. Măi să fie! Păi o problemă falsă ridică tocmai Leancă prin această afirmaţie, căci cui poate impune frică o astfel de formulare? Apariţia acesteia este o reacţie firească, cu esenţe strict electorale, la mesajele unioniste agresive pe care Dodon s-a angajat să le combată în faţa alegătorilor săi şi care sînt de acord cu el. Nici măcar românii serioşi nu au fost deranjaţi de acest mesaj, însă Leancă a reacţionat doar sperînd că intră în graţiile unor cercuri româneşti care nu-l au în… graţii.

Mai apoi, acest mesaj electoral, neagresiv şi nevinovat al socialiştilor se înscrie şi în linia declaraţiilor ambasadorului american de la Chişinău, care, deşi respectă opţiunile unioniştilor, a declara că Moldova nu este România, ceea ce reprezintă un punct de vedere neechivoc al Departamentului de Stat al SUA, nicidecum o opinie personală a diplomatului american. Politicienii moldoveni de duzină şi mai cu seamă unioniştii s-au grăbit să-l taxeze pe Dodon ca fiind antiromân, antieuropean şi exclusiv prorus, exponent al fantomei botezată „pericolul rusesc”. Să fim serioşi! „Pericolul rusesc” este doar în bezna minţilor disperate ale guvernanţilor, care sînt înfricoşaţi de venirea nu doar a lui Dodon la Preşedinţie, ci de venirea la guvernare a PSRM, ceea ce echivalează cu întemniţarea tuturor celor care, în ultimii peste şase ani, au furat ţara nu doar de un miliard, ci de cîteva zeci sau sute de miliarde!

De venirea la Preşedinţie a lui Dodon şi a socialiştilor la guvernare se teme şi o armată tenebră de agenţi români de influenţă care susţin actuala guvernare contra unor recompense băneşti ameţitoare, dar şi pentru că unii „coordonatori români” nu vor să piardă controlul informaţional asupra a tot ceea ce trebuie să facă politicienii moldoveni în scopuri unioniste şi nu numai.

„Pericolul rusesc”, care îi este atribuit lui Dodon, este cea mai mincinoasă şi ticăloasă găselniţă a mafioţilor care conduc şi jefuiesc ţara şi vor să scape de pedeapsă prin rămînerea la Putere. În fond, Dodon, ca viitor preşedinte, ştie prea bine că RM nu poate exista ca stat naţional decît prin întreţinerea unor relaţii politice şi economice pragmatice, în egală măsură, cu Rusia, România, UE, SUA şi alte ţări europene în particular. În acest context, se pare că Dodon pare fi agreat ca preşedinte de echilibru şi convenabil atît pentru UE, SUA sau Germania, cît şi pentru Federaţia Rusă, iar asta în condiţiile în care „pericolul rusesc” este doar o invenţie de tip mafiot. Ca şi pînă acum, RM va rămîne ceea ce i-a fost predestinat să fie – un stat suveran şi independent, un popor moldovenesc multietnic, nu o populaţie manipulabilă şi disputabilă geostrategic, iar asta prin crearea de artificii conflictuale ce ţin de apartenenţe etnice, istorice etc. Cu asta vine Dodon în faţa moldovenilor! De asta este în topul preferinţelor majoritare! De asta se tem hoţii de mituri de la guvernare!

Mihai CONŢIU