"Există interese ASCUNSE care vor ca NIMENI să nu afle ADEVĂRUL"

Pămîntul este plin de piramide. Lumea şi-a pus întotdeauna întrebarea: “cine le-a construit?”- în condiţiile în care vestigiile studiate au o vechime de mii de ani. Sînt rezultatul aplicării tehnologiilor zeilor ori rodul inteligenţei umane? Precizia execuţiei – unghiuri de montaj la 90 de grade foarte exacte, îmbinări ale componentelor din piatră, fără mortar, ca şi cînd pietrele ar fi fost “lipite” între ele prin… topire.

Sistemul de topire al pietrei ne aminteşte de enigmaticele sfere de piatră din Costa Rica sau de pereţii misterioaselor tunelurilor care străbat Europa, la fel de vechi precum piramidele. Cei mai mulţi arheologi, după datarea cu carbon, le aproximează o vechime de 7.000 – 10.000 de ani, alţii apreciază că nu pot fi mai vechi de 3.000 de ani.

Desigur, e necesar să ne uităm puţin în istorie, trăgînd o linie între Biblie şi cele trei piramide aliniate din Egipt. Cînd privim aceste monumente antice avem cîteva certitudini: faptul că niciun specialist-cercetător nu a putut spune cum au fost construite şi faptul că miile de descoperiri arheologice care s-au realizat se completează continuu cu alte şi alte descoperiri şi implicit cu noi şi noi întrebări.

Materialele folosite sînt naturale şi rezistente, iar supravieţuirea monumentelor de-a lungul atîtor milenii, sub intemperii şi, uneori, sub cataclisme, devine totuşi enigmatică. Misterul este accentuat şi de faptul că, uneori, piatra folosită în edificii nu putea fi luată din zonele adiacente monumentelor. Dar cel mai inexplicabil lucru este faptul că din cărţile de istorie învăţam că, acum mii de ani, oamenii erau vînători şi culegători, nicidecum constructori de edificii monumentale.

Conform arheologilor, la data cînd apăreau aceste monumente, omenirea era… în epoca cînd pe Pămînt, înainte de potop, umblau şi uriaşii, conform efemeride. În Biblie sînt menţionaţi ca giganţi, copii născuţi fin “fiicele oamenilor” şi “fiii lui Dumnezeu.” Cea mai cunoscută poveste este a lui David care se luptă cu uriaşul Goliat.

În Egipt s-au descoperit desene ale unor oameni mici luptîndu-se cu uriaşi. Aproape toate culturile lumii au nume sau desene cu uriaşi din diferite epoci ale istoriei. În această situaţie evidentă şi copleşitoare pentru lumea ştiinţifică, dar şi pentru oamenii pasionaţi de turism cultural şi de misterele lumii antice, am putea avea o a doua certitudine: aceea că trebuie să recunoaştem superioritatea lumii antice în acest domeniu şi nu numai.

Sînt voci ale arheologilor care confirmă existenţa dovezilor referitoare la uriaşi, însă aceleaşi voci spun că există interese ca informaţiile de acest tip e bine să rămînă ascunse publicului larg. Dar, cineva cu numele de ”tollan23”, a postat pe youtube o serie de videoclipuri arheologice de la locaţia ”Maher Fort”, din Bahrain.

Gery Nelson a scris pe blogul său un articol cu referinţe şi imagini: “Sînt arheolog, am lucrat la piramide, şi recunosc că sîntem cu toţii victimele oarbe ale unei societăţi secrete. Ni s-a spus să păstrăm secretă existenţa giganţilor, sub pedeapsa cu moartea. Acum, că am divulgat întregul adevăr, viaţa mea este în pericol, voi trăi restul vieţii în frică. Am încercat să păstrez acest secret pe tărîmul propriilor mele experienţe. Există mult mai mult decît atît. Cum ar fi barosul de 30 de kilograme, găsit într-o mină de cărbune veche de 3.500 de ani în apropiere de oraşul Llandudno, în nordul Ţării Galilor. Topoare uriaşe dezgropate în Irna, săbii uriaşe etc. Poţi citi săptămîni întregi despre subiectul uriaşilor şi dacă mintea ta este aproape la fel ca a mea te vei bucura de fiecare minut".

În SUA s-au făcut excavări în timpul cărora au fost dezgropate rămăşiţele unor bărbaţi şi femei primitive cu o înălţime de peste 2,15 metri, umanoizi uriaşi cu coarne şi cu două rînduri de dinţi, oameni preistorici cu fruntea puternic înclinată şi maxilare cu colţi. În Iulie 1985, un grup de mineri care lucrau în apropiere de Bridal Veil Falls, din California, au descoperit mormîntul unei femei ale cărei rămăşiţe aveau o lungime de peste 2,10 metri.

La baza coloanei vertebrale, avea o serie de «excrescenţe», dovadă că femeia a avut coadă”. Deci, ce s-a întîmplat cu acei giganţi, de ce nu-i mai vedem în zilele noastre? O teorie vine să demonstreze că o parte dintre ei au murit în timpul potopului iar cei rămaşi în viaţă au fost infectaţi de fel de fel de boli. Pe internet circulă mai multe fotografii cu un deget mumificat de uriaş, preluat de pe site-ul german BILD. Ele au fost realizate în 1988 de către fotograful Gregor Sporri.

Iată ce a declarat autorul: “În 1988, în ultima zi a călătoriei mele de investigaţie privată, am fost contactat un bărbat în vîrstă ce făcea parte dintr-un grup de hoţi de morminte. Întîlnirea a avut loc într-o fermă din Bir Hooker, aflată la 100 de kilometri Nord-Est de Cairo. După ce am plătit 300 de dolari, am putut vedea comoara nevîndută a hoţului de morminte. Era învelită în nişte cîrpe vechi. Era un pachet alungit ce avea un miros de mucegai. Am fost complet uimit cînd am văzut degetul uriaş de o culoare maro închis. Mi s-a permis să îl iau în mînă şi să îi fac cîteva poze. Lîngă el am pus o bancnotă pentru a putea face o comparaţie în ceea ce priveşte dimensiunea lui. Degetul îndoit era deschis în două şi acoperit cu mucegai uscat. Era incredibil de uşor, avea poate cîteva grame. Inima îmi bătea undeva în gît. A fost incredibil. În ceea ce priveşte asocierea lui cu un trup potrivit, ar fi trebuit să fie o persoană înaltă de cel puţin 4,60 metri. Hoţul de morminte mi-a arătat şi certificatul elveţian de autenticitate şi o imagine a radiografiei degetului. Ambele sînt din anii 60.

Surse: Antena3.ro, Obiectiv.info