Un mic eşec al lui Plahotniuc – n-a reuşit să-i divorţeze politic pe Sandu de Năstase

Cîştigarea Primăriei Chişinăului de către Vladimir Plahotniuc prin „clona independentă” Silvia Radu este vitală. El nu concepe numai să conducă din umbră cam tot ce este în această ţară, dar Primăria Chişinăului să nu-i aparţină. Păi Chişinăul concentrează cam 60% din averile de business din Republica Moldova! Acesta este şi rostul „îndepărtării penale” a lui Dorin Chirtoacă, care, de altfel, din perspective de culpe penale, este şi justificată, dar în condiţiile în care mazilirea acestuia trebuia să restituie Capitala chişinăuienilor, nu să intre în posesia lui Plahotniuc.

Este de neconceput pentru Plahotniuc ca Silvia Radu să nu cîştige Primăria pentru el, iar în acest scop a elaborat, cam la vedere, cîteva scenarii destabilizatoare în rîndul oponenţilor lui politici tocmai spre a-şi justifica „credibil” victoria care va fi furată în favoarea Silviei Radu. De adversitatea electorală a unioniştilor a scăpat cu lesniciune prin aceea că şi i-a subordonat. La nivel de reprezentare partinică, i-a făcut antagonici pe Valeriu Munteanu, Constantin Codreanu şi Alexandra Can, în spatele cărora, dincolo de partidele care-i susţin, se află serii întregi de organizaţii, personalităţi sau alte grupări „cointeresate pe căi specifice”. În acest context, eşecul ruşinos al candidaţilor unionişti la alegerea primarului Capitalei va fi perceput ca un fapt firesc la nivelul opiniei publice. În plus, prin aceasta se aplică o lovitură de imagine cruntă întregii mişcări unioniste, iar asta chiar în anul centenarului unirii de la 1918, dar şi în pofida declaraţiilor de unire destabilizatoare cu România a unor localităţi moldoveneşti.

Un alt scenariu destabilizator al lui Plahotniuc îi viza pe oponenţii lui Maia Sandu şi Andrei Năstase. Potrivit schemei acestuia, trebuia să se facă totul pentru ca cei doi să nu se unească electoral şi să nu înainteze un candidat unic pentru Primăria Chişinăului. Cine a urmărit cu atenţie punerea în practică a intenţiilor lui Plahotniuc, a putut observa că absolut toate canalele mediatice şi toţi comentatorii politici de serviciu ai oligarhului au tot „înnobilat-o politic” pe Maia Sandu, de aşa manieră încît aceasta să se convingă că se distruge politic dacă ar face vreo alianţă cu Andrei Năstase. Pentru a o convinge pe Maia Sandu că se compromite dacă se aliază cu Năstase, l-au diabolizat pe acesta în fel şi chip, amintind, în mod inevitabil, de relaţiile acestuia cu „oligarhii” Victor Ţopa şi Viorel Ţopa. „Deştepţii” de la televiziunile lui Plahotniuc, care-i numesc pe cei doi fugari de Justiţia lui Plahotniuc ca fiind „oligarhi”, se fac de rîs, făcîndu-i pe oameni să se mire că ditamai jurnaliştii nu ştiu că „oligarhia este o formă de conducere a Statului în care puterea economică şi politică este deţinută de către un număr restrîns de persoane”.

La această operaţiune de împiedicare a unei alianţe între Năstase şi Maia Sandu au contribuit din plin, cu „discreţia deontologică motivaţională de rigoare”, şi publicaţii care aparent nu au nici o legătură cu Plahotniuc. Printre acestea se numără inclusiv acele publicaţii care merg la „saună jurnalistică” şi cu finanţări româneşti direcţionate de guvernarea penală de la Bucureşti, soră în fărădelegi politice cu cea de la Chişinău, aşa cum este Timpul, site-ul Deschide.md, Telegraf, Politics etc. Pînă şi „independentul jurnalist” Nicolae Negru de la Ziarul Naţional a pledat „echidistant” în favoarea Maiei Sandu, de parcă îi solicita „protecţie” lui Plahotniuc. Cum adică – pe prietenul său Petru Bogatu l-a luat sub aripa sa protectoare, iar pe el nu?

Operaţiunea destabilizatoare a lui Plahotniuc a avut parte de un eşec surprinzător – Năstase a forţat „nota politică” şi s-a impus drept candidat, fără să o consulte în prealabil pe Sandu. De voie, de nevoie, Maia Sandu a fost nevoită să accepte candidatura unică a lui Năstase, bănuind că şi forţele politice occidentale care o susţin, fiind puse în faţa faptului împlinit, i-au sugerat acest lucru. Dacă la trecutele alegeri prezidenţiale susţinătorii din exterior ai Maiei Sandu l-au determinat pe Năstase să abdice în faţa candidaturii ei, acum Năstase şi-a luat revanşa din proprie iniţiativă.

Astfel, eşecul lui Plahotniuc în această direcţie constă în aceea că nu a reuşit să-i transforme pe Sandu şi Năstase în aceleaşi caricaturi electorale cum sînt unioniştii. Logic, Năstase nu are şanse să ajungă în turul doi, indiferent de susţinerea de care poate beneficia din Vest. Aici nu se mai poate repeta „scenariul Chirtoacă”, în care România a avut un rol decisiv în realegerea lui. Acum, România oficială este de partea lui Plahotniuc, deci implicit şi de partea Silviei Radu. Plahotniuc, avînd „asistenţă românească”, va putea măslui lesne alegerile în favoarea Silviei Radu, iar „competenţele sprijinului occidental” se vor bloca în faţa „competenţelor cunoscătoare” ale românilor. În acest context trebuie să analizăm şi frecventele deplasări în România ale lui Năstase, care oricum devin ineficiente în faţa adeziunii penalilor de la guvernare din România.

În final, este previzibil că vom asista la o dispută electorală din turul doi între candidatul PSRM Ion Ceban şi Silvia Radu, numai că voturile nu vor fi numărate de către socialişti, ci de CEC-ul lui Plahotniuc! Ion Ceban însă poate cîştiga din primul tur şi atunci gruparea Plahotniuc din PD-ul deja aruncat la groapă ar putea uşor să se înscrie în partidul lui Şor.

Mihai CONŢIU