La apogeul său în 1421, imperiul lituanian era format şi din părţi din Letonia, Polonia, Belarus, Ucraina şi chiar Rusia. Mai tîrziu în istoria sa, familiile de nobili din Marele Ducat al Lituaniei, aşa cum era cunoscut, au intrat într-o uniune cu aristocraţia poloneză. Astfel, coaliţia era una dintre marile forţe ale Europei. De asemenea, la maximul său, teritoriul Lituaniei se întindea de la Marea Neagră la Marea Baltică. Înainte de 1387, lituanienii erau politeişti, trăind în aşezări mici şi medii, multe în ţinuturile protejate de pădurile dese din jurul Capitalei de astăzi Vilnius. Prima referinţă scrisă la lituanieni este din 1009 în „Analele lui Quedinburg”, o cronică a călugărilor din Quedlinburg, Saxonia. Cronica mai spune şi că lituanienii erau atacaţi de vikingii suedezi, care îşi stabiliseră centrul puterii în zona de graniţă dintre Rusia şi Ucraina, scrie War History Online.

Triburile lituaniene s-au unit şi erau suficient de puternice nu numai să reziste atacurilor, ci şi să lanseze raiduri atît asupra vikingilor, cît şi asupra oraşelor stat Poloţk şi Pskov. Un alt inamic al lituanienilor erau Cavalerii Teutoni şi Ordinul Livonian, organizaţii militare care aveau misiunea de a răspîndi creştinismul, de obicei prin forţă.

Unul dintre conducătorii lituanienilor se numea Mindaugas, care a devenit cel mai puternic duce lituanian. Alt conducător, Vykintas, i-a înfrînt atît de rău pe Cavalerii Ordinului Livonian încît aceştia au fost forţaţi să se unească cu rivalii lor, Cavalerii Teutoni. Această victorie le-a permis lituanienilor să se extindă în Est în ceea ce astăzi este Belarus, protejînd unele triburi de acolo de atacurile ruşilor.

Începutul ascensiunii Lituaniei

În 1251, Mindaugas a fost botezat de Papă şi a fost recunoscut ca rege al Lituaniei. Acest lucru l-a ajutat să dobîndească putere peste competitorii săi păgîni, iar Mindaugas s-a aliat cu mai mulţi foşti inamici. Astfel, acesta este recunoscut ca primul conducător al Lituaniei unite, dar ambiţiile sale erau mai mari decît abilităţile sale, suferind mai multe înfrîngeri cînd a încercat să-i aducă pe estonieni şi letoni în imperiul său.

La sfîrşitul secolului al XIII-lea, regiunea baltică era dominată de lituanieni şi Cavalerii Teutoni. Unul dintre aspectele care le-a adus un avantaj a fost invazia mongolă, ceea ce a slăbit multe forţe vecine.

La începutul secolului al XIV-lea, aceştia controlau o mare parte din Vestul Rusiei şi a Ucrainei, pînă la Marea Neagră. Teritoriul mare le-a oferit lituanienilor oportunităţi importante pentru comerţ, care au îmbogăţit Regatul.

La începutul secolului al XV-lea, a ajuns la putere Vytautas cel Mare. Cea mai mare victorie a sa şi probabil cea mai mare victorie din istoria Lituaniei a venit în urma Bătăliei de la Grunwald, unde coaliţia Lituania-Polonia a înfrînt Cavalerii Teutoni în 1410.

Cea mai populară parte din armata lor era probabil cavaleria uşoară, husarii, care purtau aripi aurite pe spate în timpul bătăliei. De asemenea, cavaleria uşoară a învăţat tactici folosite de mongoli: atacuri rapide şi puternice la punctele slabe.

Pentru această bătălie, lituanienii aveau 15.000 de soldaţi şi se bazau mai puţin pe pedestraşi, spre deosebire de alte armate medievale. O mare parte din forţa lor era călare. De asemenea, existau şi 2.000 - 3.000 de mercenari mongoli.

Începutul declinului Lituaniei

La începutul secolului al XVI-lea, ruşii au devenit mai puternici şi au început să-i împingă spre Vest. Deşi lituanienii i-au înfrînt la Bătălia de la Orsha în 1514, războiul a mai durat timp de 7 ani, terminînd cu înfrîngerea Lituaniei.

Această înfrîngere a dus la o unire militară, politică şi aristocratică cu Polonia. Deşi regii polonezi conduceau, Marele Ducat al Lituaniei avea hegemonie asupra teritoriilor sale. Totuşi, la mijlocul secolului al XVI-lea, Polonia era o ţară în creştere cu o populaţie care era mult mai mare decît cea a Lituaniei, astfel că polonezii au început să domine uniunea.

Înainte de invazia lui Napoleon în Rusia în 1812, războiul constant dintre polonezi şi ruşi au slăbit Lituania, care a fost absorbită în Imperiul Rus. Acest lucru a avut o pauză cînd Napoleon a invadat Estul, dar zilele de glorie ale Ducatului Lituanian erau de mult apuse, iar Rusia, Austria şi Prusia au împărţit Polonia şi Lituania după înfrîngerea lui Napoleon.

Lituania a rămas sub controlul Rusiei pînă la sfîrşitul Primului Război Mondial şi s-a bucurat de o mică perioadă de independenţă de la începutul anilor '20 pînă în 1940, cînd Stalin a anexat-o. A supravieţuit anexării germane şi a devenit parte din URSS în 1945, cîştigîndu-şi din nou independenţa în 1991. Astăzi, este un stat mic, dar independent. (Sursa: Descoperă.ro)