Cîte lacrimi false, cîtă ipocrizie şi cinism la stingerea din viaţă a lui Dumitru Matcovshi!

Autor: Mihai CONŢIU

De ce nici unul dintre scriitori nu vorbeşte despre MARELE SINGURATIC Dumitru Matcovschi din ultimul deceniu, cel puţin?

De ce nici unul dintre scriitori nu vorbeşte despre cum Dumitru Matcovschi a fost ucis civil de către Nicolae Dabija încă din Noiembrie 2008?

De ce nici unul dintre scriitori nu vorbeşte despre interdicţia pe care i-a pus-o Nicolae Dabija lui Dumitru Matcovschi de a mai scrie pentru „Literatura şi Arta”, revistă a scriitorilor ajunsă proprietatea particulară a lui Nicolae Dabija?

Dumitru Matcovschi a fost interzis de Dabija în „Literatura şi Arta” pentru că, în Noiembrie 2008, nu l-a sprijinit propagandistic, electoral ca să intre în Camera Deputaţilor din România, Matcovschi preferînd să-şi dea votul pentru un tînăr, „care avea vîrsta lui Iisus”, după cum îmi mărturisea Marele Dispărut.

Dabija nu l-a iertat pe Matcovschi pînă la moarte, aşa cum nu l-a iertat şi l-a prigonit pînă în ultimele zile de viaţă şi Seniorul Aureliu Busuioc, iar asta pentru că i-a demonstrat, critic, că romanul lui, „Temă pentru acasă”, este o lucrare mediocră.

De ce nu-şi cer iertare postumă de la Matcovschi academicienii care l-au sfidat, l-au ignorat şi au refuzat să-i asculte înţelepciunea şi curajul glasului atunci cînd a semnalat abuzul prin care Gheorghe Duca, preşedintele Academiei, l-a admis fraudulos în Academie pe Dabija?

Culmea profanării post-mortem a memoriei marelui Matcovschi ar fi ca locul de membru titular al Academiei, rămas vacant după decesul său, să-i fie dat prigonitorului său, Dabija, de către „patronul academic” Duca!

De ce nimeni nu are curajul să spună că gruparea Dabija-Cimpoi şi restul trepăduşilor, din voinţa lui Dabija, l-au înmormîntat civil pe Matcovschi din Noiembrie 2008?

De ce toţi acuză DOAR autorităţile politice şi administrative ale statului, dar nu-i acuză pe scriitorii care-l ucideau cîte puţin în fiecare zi? Acest lucru îl durea cel mai mult pe Matcovschi!

Despre aceste lucruri dureroase şi multe altele trebuie să scriu pentru că aşa ar fi vrut Matcovschi. Jur că aşa este!

Despre toate aceste tristeţi ale lui, în ultimii circa 7 ani, vorbeam aproape zilnic. Uneori, mă suna şi de 2-3 ori pe zi spre a-şi împărtăşi amarul. A fost primul care mi-a mărturisit că Dabija i-a folosit numele ca să mă atace. Ştiu că nu eram singurul pe care-l suna să ne consulte, să ne citească o ultimă poezie scrisă, dar fiecare este stăpînul propriilor mărturisiri.

Matcovschi avea o candoare, o naivitate şi o replică spontană în faţa minciunii şi ticăloşiei la fel ca un copil. Se mira mereu de faptul că a trăit o viaţă întreagă alături de oameni ca Dabija şi a trebuit să vină schimbările democratice spre a le le vedea hidoşenia.

Măcar acolo, în Rai, nu se va mai împiedica de aceşti „mititei”, cum le spunea el, căci locul lor nu este acolo!

Nicolae Dabija este asasinul moral al lui Aureliu Busuioc!

Nicolae Dabija este asasinul moral al lui Dumitru Matcovschi!

Voi continua să scriu aşa cum, de Dincolo, Matcovschi vrea să scriu despre toate cîte a pătimit!