Prieteni, nu vreau s-o fac pe deșteptul aici și să pornesc discuții filosofice. Nu mă pot lăuda că aș cunoaște cine știe ce filozofie. Cînd eram tînăr, da, am ciugulit cîte ceva, dar trebuia să mai și muncesc, să mă îndrăgostesc și să iubesc, să am prieteni, să petrec, să merg la pescuit și tot felul de alte ocupații care te constrîng să-ți promiți ție însuți că, atunci cînd te vei pensiona, neapărat te vei apuca și vei citi tot ce în tinerețe doar ai răsfoit pentru un colocviu sau un examen ori pentru a face paradă de erudiție la chefuri. Dar iată că am ajuns pensionar. Mă lasă, credeți, Facebookul sau Tik Tokul să deschid măcar o dată pe săptămînă enormul volum întitulat ”Vocabularul European al filosofilor”? Degrabă îl vînd la licitație. Mă dau bătut… Dar dacă ai împlinit 72 de ani, e și mai slut cu lecturile de orice fel. Pentru că atunci cînd ai ajuns aici, capul vrea să rezolve doar o singură aporie. Aporia Morții. Dar să încerc să lămuresc ce este o aporie. Aporie este un termen ce desemnează, la filosofii antici greci, o problemă greu sau chiar imposibil de rezolvat. Pentru a fi mai ușor de înțeles, vă ofer un exemplu din Aporiile filosofului antic grec Zenon.

Aporia „Ahile și broasca țestoasă”

Ahile nu va întrece niciodată broasca țestoasă. El trebuie să ajungă mai întâi în locul de unde broasca țestoasă a plecat. În acest timp, broasca țestoasă va căpăta un avans. Ahile va trebui s-o ajungă din urmă dar în acest timp broasca țestoasă va profita și va face un nou mic drum. El se va apropia tot timpul de ea dar fără s-o ajungă vreodată.

Dar acum să aplicăm. Așadar, dacă acum am 72 de ani și, iertată să-mi fie наглостя, și m-aș încumeta să doresc să o întind pînă la 92, nu-i așa că e timpul s-o iau din loc? Pentru că în cazul Aporiei morții mele, Ea, femeia ceea numai oase și îmbrăcată în negru, s-ar putea să nu mă ajungă niciodată din urmă dacă eu voi începe să cutreier Pămîntul cu toate mijloacele de transport existente pe lumea asta. Eu cu trenul, Ea pe urmele mele, cu avionul la fel, cu vaporul aceeași poveste. Adică, (V)Aporia! Prin urmare, rezolvarea Aporiei morții pentru pensionaru sau bătrîni este să călătorească fără oprire. Dacă le permite Aporia Buzunarului Strîmt sau chiar Gol. Mie viața îmi permite doar mersul la pescuit. Așa că oricum e posibil s-o las în urma mea pe Cucoana în Negru pînă la peste 80 de ani. Dacă, desigur, nu supăr pe nimeni…Oricum, eu sunt Broasca țestoasă, iar Moartea Ahile. Ați înțeles ce este Aporia Omului Bătrîn?

Ion BERLINSKI