Într-un editorial publicat de site-ul agenției de presă române de la Cernăuți Bucpress, "Toleranța bucovineană în derivă?", autoarea, Mirela Amarie, scrie despre situația creată în care "conviețuirea tolerantă de altădată" pare să nu mai existe.

"Încă din anii de școală ni se pomenea foarte des despre toleranța bucovineană și despre succesul acesteia pe pîmînturile regiunei Cernăuți. (…) Astăzi, în secolul XXI, se pare că am ajuns ca să nu ne mai înțelegem ca pe vremurile de odinioară".

Autoarea demască mitingul anunțat pentru mîine la Cernăuți de "Corpul Național, forță politică naționalistă de dreapta", în fața Consulatul General al României la care vor participa chipurile cernăuțeni "indignați de reacția minorităților române referitor la noua lege a educației din Ucraina, care printre multe altele, stabilește că limba de predare în școli va fi limba de stat".

În ochii celor supărați, "vezi Doamne, noi minoritatea română ne băgăm ca musca-n lapte în treburile interne ale Ucrainei!", scrie Mirela Amarie.

"Da, sînt o voce română care se simte din ce în ce mai sugrumată de către statul ucrainean și consider că am și avem dreptul ca să luptăm pentru drepturile noastre în această țară, care își dorește să facă parte din Uniunea Europeană", scrie autoarea.

Mirela Amarie atrage atenția că, odată cu dorita integrare europeană, Ucraina își asumă și niște "obligații și îndatoriri", printre care sînt și drepturile minorităților. Spre deosebire de reprezentatntele altor minorități din diverse state europene, publicista româncă din Cernăuți nu contestă ucraineana ca (unică) limbă de stat "nu trebuie neglijată, nu".

Limba de stat "rămîne în continuare limba de stat și trebuie respectată", scrie autoarea, care afirmă însă un adevăr pe cît emoționant, pe atît de necombătut:

"… dar limba în care simțim, gîndim și cu care ne exprimăm zi de zi e limba română. Nu-mi rămîne decît să afirm că primele cuvinte îngînate mi-au fost în limba română și vor rămîne și cele din ultimul ceas…"

Să facem un exercițiu de imaginație, propune Mirela Amarie, "să ne imaginăm că de mîine un ucrainean ar fi obligat să învețe la școală doar în limba română, oare cum se va simți?". Faptul este că, în România, minoritatea ucraineană, ca toate minoritățile de altfel, au drepturi mai multe decît în orice țară europeană.

Faptul acesta a fost o caracteristică a politicii românești încă de la Unirea Principatelor, la momentul respectiv atrăgîndu-i-se atenția de către francezi lui Kogălniceanu, premierul de atunci — "Noi nu avem această problemă" a spus francezul, "Franța are o istorie unitară". Kogălniceanu a replicat că pentru români este o mîndrie în a fi tolerant.

În decursul timpului, s-a propus în Parlamentul român ca să se acorde aceleași drepturi minorităților în România la fel ca drepturile de care beneficiază românii în țările respctive. Ideea a fost respinsă chiar de naționaliștii români luminați, de exemplu de Corneliu Vadim Tudor.

"Să se pună și ucrainienii în pielea noastră, a minorității române, oare se va reacționa la fel?", întreabă Mirela Amarie în editorialul de pe BucPress.

Lansăm și noi un apel pentru Președintele Iohannis, care s-a implicat în situația creată în Ucraina, pentru MAE și pentru partide de a citi și a lua în serios acest editorial — apel al Bucpress. Reprezintă o stare de fapt ce nu trebuie ignorată.

Sursa: sputnik.md