Autor: Bogdan ŢÎRDEA

Moldova este un stat al aparenţelor. În aparenţă, sîntem prosperi, independenţi, democraţi, europeni, reformatori. În aparenţă sîntem foarte fermi, curajoşi, mîndri şi chiar foarte harnici.

Încă în perioada sovietică, ne-am învăţat să creăm aparenţe conducerii unionale de vîrf, turiştilor străini, organismelor internaţionale. Anual „creşteau” ca pe drojdii tonele de mere, cantitatea de lapte muls de la o vacă, produsele industriale, numărul de locuinţe. Cifrele erau desenate de nomenclatură cu o măiestrie de invidiat, creînd o realitate virtuală, de basm, care contraria oamenii integri la minte. Care a fost finalul acelei poveşti despre „viitorul luminos” îl cunoaştem cu toţii.

Astăzi, tradiţia perpetuează. În acest sens, nu s-a schimbat absolut nimic. „Viitorul luminos” a fost eficient substituit prin ”povestea de succes”, „construcţia comunismului” – prin „integrarea europeană”, „democraţia socialistă” prin „democraţia liberală”, planurile unionale prin planurile UE (de asociere, de liberalizare), Uniunea Sovietică prin Uniunea Europeană (e tot Uniune!), comisarii sovietici prin comisarii europeni, Obkom-ul din Moscova prin cel din Bruxelles.

Elitele s-au învăţat foarte rapid să mimeze orice – libertatea presei, democraţia, pluralismul politic, reformele, creşterea economică. Anual auzim rapoarte despre anumite succese cu adevărat uluitoare, care însă nu au nimic comun cu realitatea. Cel mai interesant este faptul, că şi birocraţia europeană se corupe tot mai mult la acest capitol, ascultînd cu înţelegere şi chiar plăcere nedisimulată laudele guvernanţilor moldoveni la capitolul reforme, drepturi ale omului etc. Fiecare diplomat european sau român, conform tradiţiei sovietice tardive, este iniţial lăudat, apoi dus la Cricova şi îmbătat, iar spre final – decorat.

Se pare că şi europenilor începe să le placă acest marasm, care le permite să-şi demonstreze propria valoare, dar şi eficienţă pe vectorul estic.

Aşadar, în aparenţă totul este bine. Chiar bine de tot.

În aparenţă, avem cea mai mare creştere economică din Europa de Est (5.5%). Creştere care 13 ani la rînd nu creează locuri de muncă. Astfel, pe timpul PCRM, PIB a crescut cu 59%. Totodată, s-au închis apr. 300.000 locuri de muncă! Pe timpul AIE, PIB-ul a crescut doar cu 14%. Respectiv, s-au închis doar cîteva zeci de mii de locuri de muncă. Mă întreb cu această ocazie: nu credeţi că e mai bine să nu aveam creştere deloc?

În aparenţă, avem o creştere dinamică a exporturilor. Cu creşterea exporturilor se lăudau atît PCRM, cît, mai ales, AIE. Totodată, exporturile care sînt în «continuă creştere», deja de 12 ani nu pot nicidecum depăşi importurile! (În 2012 exporturile reprezentau 2161,8 milioane $, importurile – 5213,1 milioane $). De altfel, prin 2002-2008, importul a crescut de 10 ori mai repede decît exportul. Ministerul economiei se laudă că exportăm vinuri, produse textile, materie primă. Dar de ce nu se recunoaşte franc că principalul produs de export al Moldovei sînt înşişi moldovenii?

În aparenţă, sîntem un stat agrar. Un stat agrar în care usturoiul este adus din China, cartofii - din Belarus, merele – din Turcia, roşiile - din Siria, pepenii - din Ucraina, pătrunjelul -din Polonia, maioneza - din Bulgaria, pulpele de găină din Brazilia şi tot aşa. Și asta în situaţia în care 60% din populaţie locuiesc la sat şi 40% la oraş. Ce va fi dacă lucrurile se vor inversa, adică 60% vor fi la oraş şi 40% la sat, nici nu risc să analizez.

În aparenţă, sîntem cel mai sărac stat din Europa. Dar, după numărul milionarilor în dolari (75 la număr care au averi de peste $ 30 mil) depăşim categoric mai multe state prospere din Europa: Estonia (40 superbogaţi), Macedonia (35), Muntenegru (21), Andora (19) şi Malta (16), Slovacia şi Bulgaria. Aceşti 75 de inşi au o bogăţie de 8 mlrd $, depăşind în 2012 PIB-ul ţării cu 15%! Firesc îmi apare o întrebare: nu vă pare anormal faptul că un stat care are mai mulţi milionari decît Estonia şi Bulgaria să ceară mereu de la aceste state ajutoare şi sprijin material?

În aparenţă, avem mai multe agenţii autonome – ANRE, Consiliul concurenţei, etc. Preţurile la petrol pe piaţa internaţională sînt o perioadă lungă de timp în scădere.De ce în Moldova ele sînt în permanentă creştere?

În aparenţă, toţi moldovenii vor schimbare. În realitate, 23 de ani consecutiv îi aleg pe aceiaşi oameni la putere, care nu produc absolut nici o schimbare.

În aparenţă, sîntem independenţi. Un vecin ne recunoaşte neutralitatea, dar nu doreşte să-şi retragă armata de pe teritoriul ţării. Altul, ne recunoaşte chiar si statalitatea, dar refuză să semneze tratatul politic de bază şi tratatul despre frontiere, fără de care statalitatea nu are nici un sens. Al treilea vecin „recunoaşte” totul, dar de fiecare dată ne cere noi cedări teritoriale prin demarcări „creative”, susţinînd făţiş regimul din Tiraspol. În consecinţă, vecinii nu ne recunosc nici statalitatea, nici frontierele, nici dreptul suveran asupra teritoriului.

În aparenţă, AIE era formată din 3 partide. În realitate, 2 partide, reuşeau să producă prin acrobaţii extravagante un fenomen nemaiîntîlnit: fiind în guvern, se aflau concomitent şi-n opoziţie! Unul din acestea, PL, în aparenţă a trecut în opoziţie, criticînd dur „guvernarea criminală şi mafiotă”. În ciuda acestui fapt, PL îşi păstrează fără nici un pic de jenă ambasadorii, directorii şi vicedirectorii la ANRE, BNM, Curtea de Conturi, CCA, care fac parte din „guvernarea criminală şi mafiotă”. Mai mult – execută ordinele acestor „criminali”.

Ghimpu, Şalaru, Munteanu – afundaţi pînă la gît în scheme de corupţie, acuză cu spumă la gură pe alţii tocmai de ceea, în ce ei înşişi sînt maeştri şi campioni nedepăşiţi. În aparenţă, băieţii luptă cu „mafia”. În realitate, se cer în genunchi să fie primiţi în rîndurile acesteia!

De fapt, atîta timp cît ne vom concentra pe formă, nu şi pe conţinut, ne vom ghida de aparenţe, nu şi de esenţă, ne vom axa pe motive, nu şi pe cauze – vom continua să existăm într-o realitate virtuală.

Realitate care va fi programată de cei care ne ghidează destinele după bunul lor plac. Şi în care noi vom fi obiect, nu şi subiect. Realitate în care pîinea va fi înlocuită cu spectacolul. Care este pe cît de abject, pe atît şi de ridicol.