O șansă măreață pentru moldovenii care vor să se reintegreze

Este limpede pentru oricine că după ce această pandemie va fi eradicată lumea se va schimba fundamental. Aici mă refer la relațiile internaționale, la revizuirile proiectelor de Țară, la economiile naționale și internaționale, la revizuirea doctrinelor politice, la raporturile dintre Stat și cetățean și o sumedenie de alte necesități care derivă din cele arătate. Dacă această criză se va prelungi, va fi prăpăd, asta însemnînd că va transforma omenirea radical, așa cum nici o altă criză mondială nu a izbutit. Istoria noastră va fi alta, una încă necunoscută, nu cea relativ predictibilă, adică clară, pînă la declanșarea coronavirusului.

Pînă atunci, însă, e bine să revenim la noi, la prezentul nostru și la ceea ce trebuie să facem pentru viitorul copiilor noștri și, implicit, pentru Țară. Aici mă voi referi doar la un singur aspect, cel privitor la diaspora, adică la cetățenii noștri care muncesc peste hotare și care revin masiv acasă, după ani mulți de locuit și de adaptare la civilizația din Occident, dintr-un alt tip de ”confort lucrativ” și din alte realități sociale. Miile de moldoveni care se întorc acasă au acest drept fără să poată fi contestat de absolut nimeni! Problema care o pun în discuție nu vizează contestarea acestui drept legitim al lor, ci viitoarea lor relație Stat-cetățean.

După ce am început să constat că unele Țări europene sînt disperate chiar că au rămas fără mîna de lucru a migranților, înțeleg bine că grosul moldovenilor reveniți acasă este constituit din cei care munceau în agricultură, construcții, îngrijirea bătrînilor și multe alte îndeletniciri care presupun și calificare, dar și necalificare. Nici nu-i mai iau în calcul pe cei reveniți care au ”activat” în rețelele de prostituție, cele de tîlhărie de drept comun ori de crimă organizată. De asta se poate ocupa Renato Usatîi!

Odată reveniți în Țară, ce face Statul cu ei? Le oferă ajutor de șomaj, dar cît timp? Ei nu au ajuns șomeri după ce au muncit într-o Țară căreia i-au plătit impozite. Nu Statul Republica Moldova i-a trimis în șomaj! Repet și în acest articol: ei nu au absolut nici un drept să invoce pretenții deoarece au trimis remitențe în Țară, așa cum am văzut o brută care, într-un filmuleț, amenința autoritățile cu violență pe motiv că el a trimis Țării remitențe. Individul respectiv se face că nu pricepe că el a trimis remitențe familiei lui, nu Statului! Remitențele acestea, o știe oricine, printre altele, s-au transformat, pe lîngă achiziționarea de bunuri de larg consum, hrană etc. pentru propriile lor familii, în mașini scumpe pentru copiii migranților moldoveni ca să aibă cu ce să se fudulească!

În acest context, totuși, e bine să sperăm că diaspora poate fi și o salvare pentru Țara lor. Moldovenii vin cu miile acasă. Obiectiv vorbind, Statul nu are unde să le ofere mii ori sute de mii de locuri de muncă dorite de ei. Crede cineva că vor dori să aibă și acasă aceleași îndeletniciri pe care le-au avut în Italia, Franța, Spania, Portugalia, Germania, Anglia etc.? Greu de crezut, deocamdată!

În perspectivă, veți vedea, vorbind despre ”profesiile mai alese”, Statul, prioritar, va avea nevoie de medici, profesori, economiști, juriști, coordonatori calificați de programe și alte cîteva. În paralel, Statul, întreprinderile particulare și gospodăriile individuale au o nevoie acută de muncitori în agricultură, viticultură, pomicultură și, firește, în construcții. Este clar că, în viitoarele realități dictate de criză, vor fi elaborate legi la care nici nu ne puteam gîndi pînă acum, care vor trebui să răspundă și să protejeze viitoarele realități economice.

Cunoaștem cu toții realitățile din satul moldovenesc. Bătrînii, care încă mai sînt ”stîlpii” acestor comunități, își frîng oasele ca să-și însămînțeze pămînturile, să le îngrijească și să își culeagă roadele. Totodată, există în aceste sate tineri și maturi care refuză să muncească pentru cineva o zi întreagă, în agricultură, pentru 2-300 de lei pe zi chiar, plus mîncarea. Ei preferă să facă o treabă de mîntuială de o oră sau două în gospodăria cuiva, să primească un rachiu și niște bani cu care aleargă la bodega din sat. Cunosc personal numeroase astfel de cazuri!

Față de această realitate dramatică, e firesc să întrebăm: Va dori diaspora să repopuleze satele părăsite, să muncească ogoarele și să fie un exemplu usturător și chiar pedepsitor pentru tinerii și maturii bețivi ai satelor? Unii dintre cei din diaspora o pot face în satele lor de baștină, alții își pot alege orice sat doresc, iar asta deoarece peste tot sînt case părăsite care abia își așteaptă un locatar. Pot face din asta un proiect național, în înțelegere și printr-un contract cu Statul! Într-un astfel de demers, chiar putem vorbi de o împlinire a moldovenilor repatriați. Ar fi ceva de-a dreptul măreț, o eliberare de anii de chin cît au fost nevoiți să le facă igiena corporală unor bătrîni din Italia, cît au fost nevoiți să rabde în fața abuzurilor la care i-au supus patronii lor pentru care munceau la negru ori chiar moldovenii bandiți care-i țineau pe post de sclavi.

O, ce vis frumos în vreme de pandemie!

Mihai CONŢIU