Agricultura hidroponică pare o noutate pentru România, cu toate că multe dintre produsele din supermarket sînt crescute astfel. În zone precum Statele Unite ale Americii, Japonia, Olanda, Franţa, Marea Britanie sau Israel, acest tip de agricultură este aplicat pe scară largă deja, fiind noul val în industrie. În întreaga lume există deja milioane de hectare de culturi hidroponice.

„Culturile hidroponice presupun creşterea plantelor în soluţii nutritive, nu pe sol, cu ajutorul unei aparaturi complexe care distribuie automat nutrienţi lichizi, cu o concentraţie predeterminată în funcţie de specificul fiecărei culturi. Se pot cultiva astfel fructe, legume, furaje, plante medicinale şi flori”, declară Soriana Tudose, manager Agro-Business.

Plantarea se poate face în vată minerală, nisip, argilă, poliuretan şi multe altele

Plantele sînt înrădăcinate într-un mediu la alegerea agricultorului. Vata minerală este una dintre cele mai folosite în acest sens, dar se mai pot utiliza şi pietrişul, nisipul, cuarţul, perlitul, argila expandată, poliuretan şi multe altele. Chiar dacă este vorba despre un material de susţinere natural sau obţinut industrial, important este ca acesta să permită rădăcinilor să respire, să reţină soluţia şi să nu interacţioneze cu diferiţi compuşi ai substanţelor nutritive.

„Materialul în care se face înrădăcinarea este umezit la intervale fixe de timp cu soluţia nutritivă, care trebuie să aibă în compoziţie toate elementele pe care plantele le extrag din sol, în mod normal. Calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fie, toate mineralele şi oligoelementele găsite în natură sau pe care fermierii le aplică prin îngrăşăminte, la rădăcina plantei crescută în sol” arată Marcel Florescu, manager Ecoponica.

Pentru a distribui apa cu nutrienţi la toate plantele, se foloseşte un aparat cu ultrasunete, care stimulează plantele să absoarbă cît de mult lichid se poate. Astfel, plantele se dezvoltă mult mai repede, fără să depindă de vreme şi nici măcar de soare, lumina artificială adecvată fiind suficientă. Cei care se ocupă cu acest tip de agricultură trebuie să ştie însă că nu există o reţetă standard de hrănire a plantelor, aceasta se personalizează în funcţie de specie, de faza vegetaţiei şi în concordanţă cu temperatura şi mediul ambient.

„Dat fiind faptul că nu sînt supuse capriciilor naturii, plantele crescute astfel se dezvoltă mult mai frumos şi au o calitate superioară produselor agricole. Nu se folosesc îngrăşăminte chimice, nu este nevoie de pesticide şi plantele cresc de două ori mai repede decît în sol. Nu se poate ajunge nici la fenomenul de oboseală a solului, astfel încît se pot obţine chiar mai multe recolte pe an”, continuă Soriana Tudose.

Culturile hidroponice folosesc doar 10% din cantitatea de apă necesară culturilor tradiţionale

Unul dintre marile avantaje ale agriculturii hidroponice este faptul că se fac economii uriaşe la consumul apei: se utilizează cu 90% mai puţin decît la culturile tradiţionale. Unele aparate permit chiar reciclarea apei folosite. O alternativă la agricultura hidroponică este cea aeroponică. Acest lucru presupune că fermierul introduce rădăcinile plantelor în interiorul unor tuburi de plastic, în care se pulverizează soluţia nutritivă. Ambele alternative la agricultura tradiţională au însă dezavantajul de a consuma foarte mult curent electric.

„Plantele crescute astfel nu au sisteme de autoreglare, deci plantele sînt sensibile la variaţiile de temperatură. Astfel, sînt necesare sisteme sofisticate de aerisire şi reglare a temperaturii. Datorită acestor costuri mari iniţiale şi a costurilor mici la vînzare, amortizarea este un proces mai îndelungat”, continuă Marcel Florescu.

Tehnica agriculturi hidroponice datează din cele mai vechi timpuri, descoperirea ei fiind atribuită aztecilor. De asemenea, populaţia din zonele muntoase din Peru îşi cultivau legumele pe apă sau nămol, iar gospodăriile tradiţionale din China folosesc şi azi tehnicile milenare ale culturilor pe pietriş.

Sursa: Revista Presei