Curînd, vor fi mai multe partide unioniste decît unioniști propriu-ziși

În buricul Republicii Moldova, adică la Chişinău, a fost lansat Consiliul Integrării în Uniunea Europeană prin Unirea cu România. Printre fruntașii grupului de iniţiativă care au moșit această nouă organizație îi aflăm pe fostul ministru de Interne al Republicii Moldova, în perioada 1990-1992, generalul Ion Costaş, şi fostul primar al oraşului Cimişlia, Gheorghe Răileanu. Nașii sau, mă rog, mămicile acestei noi organizații unioniste au certitudinea că procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană stagnează într-aiurea, motiv pentru care și ei au ”ideea genială” că singura soluţie de integrare ar fi Unirea cu România.

În chinurile de după naștere, aceștia admit că procesul este unul de lungă durată, însă au spus că au ”soluția salvatoare” de învățare a mersului pe jos a noului născut prin unificarea sistemului medical, dînd exemplul SMURD-ului. Ca să ne convingă de seriozitatea acestei ”inițiative revoluționare”, noii părinți unioniști vorbesc și despre unificarea sistemului de învăţămînt şi cel energetic. Nici nu știi ce să mai zici cînd în fruntea acestei noi maternități unioniste se plasează cazon un general!

Are cineva atîtea degete la mîini și la picioare pe care să numere cîte partide și organizații vor să unească Republica Moldova cu România? Sigur că nimeni! De vreo 29 de ani, tot timpul apare cîte unul (a se citi partid, lider sau organizație!) care vrea să facă unirea. După acesta, văzînd că e profitabil, mai apare unul, și încă unul, și tot așa! De vreo 29 de ani, unirea au vrut să o facă și Dabija, și Ion Hadîrcă, pînă cînd și-au dat seama că mai bine se unește de unul, singur devenind parlamentar român al unui partid românesc bolșevic și antiromân, a dorit și Iurie Roșca, pînă cînd a văzut că nu-i nici o brînză… Unirea ”a vrut și vrea” și Vitalia Pavlicenco, alde Ghimpu, a cărei familie avea, la un moment dat, trei partide unioniste imposibil de unit între ele. Unire vrea și Chirtoacă, în calitate de moștenitor al lui Mihai Ghimpu, după ce a profitat de el ca un pușcăriaș veteran de un proaspăt deținut tînăr. Unire mai vrea și Octavian Țîcu, și Valeriu Munteanu și alții ale căror nume nu merită să le mai scormonim prin memorie.

Înmulțiți-vă, fraților, căci văd că vă place, dar nu vă mai mirați că rîd de se strică pînă și rîșii de voi! Rîșii carpatini, nu rușii! Curînd vom constata că vor exista mai multe partide și organizații unioniste decît unioniști propriu-ziși. Partide, nu și lideri! Liderii, de regulă, nu sînt unioniști autentici, ci doar antreprenori ai unei afaceri politice profitabile. Orice partid sau organizație civică unionistă are nevoie de bani ca să existe. Cine-i nebun aici ca să-și dea proprii bani pentru așa ceva? Nimeni, vă spun sigur! Banii, deci, nu sînt de aici! Bani, deci, încă există! Pofticioși moldoveni sînt cu nemiluita! De aceea nu-s capabili să se unească între ei pentru a ne da exemplu de unionism! N-o fac pentru că orice deținător de ștampilă este și primul beneficiar.

Ca să pară că sînt generoși, deschiși spre coagularea tuturor forțelor unioniste, toți liderii acestor organisme declară că sînt dispuși să accepte aderarea de partea lor a tuturor celorlalte forțe unioniste. La fel și Consiliul Integrării în Uniunea Europeană prin Unirea cu România, ai cărui membri ai grupului de iniţiativă au invitat toate forţele unioniste, atît din Republica Moldova, cît şi din România să se alăture Consiliului nou format.

Oare ce-or mai pregăti Plahotniuc și complicii lui români? Poate vin, pînă la urmă, și cu ceva nou!

Mihai CONŢIU