Celebritatea nu aduce întotdeauna fericire, iar aprecierea fanilor, faima, nici măcar sumele imense de bani pe care le cîştigă nu îi fac pe cei mai cunoscuţi dintre actori să ducă o viaţă lipsită de probleme. Din contră, mulţi dintre ei au o existenţă marcată de traume şi lipsuri emoţionale majore în ciuda zîmbetelor largi pe care le afişează atunci cînd păşesc cu încredere pe covorul roşu. Destinul lui Marlon Brando, actorul devenit o emblemă a cinematografiei mondiale datorită interpretării magistrale a personajului Don Vito Corleone, nu a fost nici el diferit.

Marlon Brando a avut o carieră de 60 de ani, perioadă în care s-a remarcat în numeroase roluri care au devenit de referinţă în cinematografie. Apreciat de criticii de film şi curtat de producătorii filmelor, Marlon nu şi-a găsit totuşi liniştea şi mulţumirea, cel puţin nu din punct de vedere personal. Cu o copilărie dificilă şi nişte părinţi care nu i-au fost întotdeauna alături, Marlon nu a putut lăsa în urmă sechelele anilor petrecuţi în sînul familiei şi a devenit o persoană care a suferit de un cult pregnant al personalităţii care, nu de puţine ori, i-a adus probleme. Un aventurier notoriu, a fost implicat în numeroase legături amoroase complicate şi nu a refuzat actele sexuale ocazionale atît cu femei, cît şi cu bărbaţi, uneori cu 2 persoane simultan. Astfel, el a devenit o imagine a fluidităţii sexuale, înainte ca acest concept să fie unul la modă printre celebrităţile de la Hollywood.

În 1944, Marlon Brando și-a făcut debutul pe Broadway, iar doi ani mai tîrziu criticii l-au desemnat cel mai promițător actor. Talentat și foarte hotărît, Brando a ajuns în scurt timp acolo unde îi era locul – la Hollywood. Primul său rol a fost al unui veteran de război în The Men (1950). Un an mai tîrziu, Brando a apărut într-un film care a cîștigat patru Oscaruri – A Streetcar Named Desire. Cariera sa a atins totuşi apogeul odată cu interpretarea memorabilă a şefului mafiot Don Vito Corleone, în filmul regizat de către Ford Coppola. Aşa cum era de aşteptat, actorul a primit Oscarul pentru prestaţia sa. El a refuzat să accepte Oscarul la acea vreme.

Marlon Brando: Am avut experiențe homosexuale și nu îmi este rușine

Marlon Brando a fost considerat băiatul rău al anilor 60-70, însă nu a iubit cu adevărat decît o singură dată în viaţa sa, potrivit ultimei biografii realizate de către Tom Leonard. Autorul dezvăluie o serie de amănunte picante din viaţa celui care a făcut o serie îndrăzneaţă în perioada în care homosexualitatea era considerată încă un tabu. “Homosexualitatea este atît de la modă, încît nici măcar nu mai constituie o știre. Ca mulți alți bărbați, și eu am avut experiențe homosexuale și nu îmi este rușine. Niciodată nu mi-a păsat prea tare de ceea ce crede lumea despre mine. Dar dacă e careva care crede că eu și Jack Nicholson suntem iubiți, să  creadă în continuare. Mi se pare amuzant”, a declarat acesta într-un interviu realizat în anul 1979.

În tinereţe, Marlon Brando s-a aliat cu colegul şi prietenul său bun, cuceritorul Christian Marquand, pentru a cuceri femei. Marquand era cel care folosea cele mai bune replici, în timp ce Marlon Brando le zîmbea şiret. Lucrurile au luat o întorsătură nebănuită, iar la un moment dat cei doi prieteni au împărţit acelaşi pat cu femeile. Nu de puţine ori, obişnuiau să continue relaţiile sexual şi după ce prezenţa feminină pleca.

I-a lipsit iubirea părintească şi a avut o copilărie traumatizantă

Un fustangiu compulsiv şi un amant desăvîrşit, Brando a avut relaţii cu Marilyn Monroe, Ursula Andress, Rita Moreno şi s-a culcat cu alte cîteva sute de femei, potrivit biografiei scrie de către Tom Leonard, relatează dailymail.co.uk. Brando prefera să aibă relaţii sexuale cu femei, însă nu refuza nici bărbaţii pe care îi considera atrăgători, se dezvăluie în biografia celebrului şi controversatului actor.

Potrivit autorului criticii, care îl cataloghează ca un simplu narcisist, uită faptul că Brando provine dintr-o familie disfuncţională, în care tatăl său era un bărbat obsedat de alte femei, lucru care a determinat-o pe mama acestuia să devină dependentă de alcool. Lipsa de iubire din partea părinţilor abuzivi explică de ce actorul căuta doar relaţii sporadic, lipsite de iubire reală, în care partea carnal juca cel mai important rol. De altfel, el se comporta urît cu femeile în general şi cu cît una dintre ele îl vîna mai intens, cu atît comportamentul său devenea mai condamnabil.

Sigur de sine şi de averea pe care o avea, Brando se folosea de faima obţinută pentru a ajunge în patul oricărei femei sau oricărui bărbat pe care pusese ochii. Multe femei au ajuns să îi suporte atitudinea greu de gestionat doar pentru că sperau, cu naivitate, că într-o zi aveau să îi ajungă soţii. “Pentru el, sexul era la fel de simplu precum mîncatul sau mersul la baie, susţine unul dintre foştii colegi”, potrivit dailymail.co.uk.

O femeie mai tînără cu 20 de ani i-a furat inima

Cu toate acestea, se pare că o femeie a reuşit să îi intre pe sub piele dificilului actor şi să îi cîştige inima. Este vorba despre o actriţă mediocră, cu 20 de ani mai tînără decît el. Jill Barner nu a fugit niciodată după Brando pentru a-l implora să o primească înapoi, aşa cum au făcut-o altele, aceasta fiind atitudinea care i-a adus dragostea lui Brando, susţine unul dintre biografii actorului. Jill resimţea o ură profundă pentru monogamie, asemenea vedetei de la Hollywood.

Mai mult decît atît, ei s-au cunoscut cu ocazia unui menage a trois organizat de către iubitul femeii de la vremea respectivă, francezul Marquand. Bărbatul era, în acelaşi timp, şi amantul lui Brando. Iubirea dintre ei a luat sfîrşit repede, căci ea s-a săturat de comportamentul deplorabil al starului şi, potrivit lui Brando, s-a culcat cu fiul lui pentru a se răzbuna într-un mod care să îi stîrnească suferinţă.

Marlon Brando și  lupta cu cancerul și diabetul

În ultimii săi ani de viață, Marlon Brando a avut probleme importante de sănătate –  a suferit de cancer și de diabet, acesta din urmă afectîndu-i și vederea. În anii ’90, actorul ajunsese să cîntărească 130 de kilograme. Brando a murit de insuficiență respiratorie cauzată de fibroză pulmonară în 2004, la 80 de ani.