Autor: Natalia Uzun

Împărțirea societății în pro-occidentali și pro-orientali nu încetează din 2005. La alegerile parlamentare de acum 20 de ani, concurenții au apărut pentru prima dată cu poziționări geopolitice. Pentru calea europeană pleda Partidul Comuniștilor, sprijinit de vecinii occidentali, iar Blocul „Democratic Moldova”, condus de Serafim Urechean (Moldova Noastră), Dumitru Diacov (PDM) și Oleg Serebrian (Partidul Social-Liberal), a intrat în alegeri cu sprijinul Rusiei. Atunci Moldova a simțit pentru prima dată aplicarea tehnologiilor politice.

Acele alegeri au schimbat conținutul tuturor campaniilor ulterioare: alegătorii erau alimentați cu sperietori despre dușmani, blocade, embargouri, sărăcie, iar în contrapondere li se promiteau salarii, pensii, investiții și locuri de muncă. Nu se întîmpla nici una, nici alta, dar laitmotivul propagandei electorale trecea, asemenea unui baston de ștafetă, de la un politician la altul, de la un partid la altul – treceau anii, se schimbau fețele, dar nu și esența sau metoda de lucru.

În societatea moldovenească nu s-a mai discutat niciodată despre modele economice, strategii de dezvoltare sau programe de redresare. Astfel de documente, create în birourile guvernamentale, apăreau din cînd în cînd pe site-urile oficiale, dar dispăreau fără urmă, nerecunoscute și uitate. Iar țara a căzut într-un „ziua cîrtiței” perpetuu, unde, cu fiecare nouă guvernare, procesele începeau din nou, dar nu ajungeau niciodată la rezultatul dorit.

Traiectoria spre nicăieri

Recesiunea economică, scăderea exporturilor, emigrarea populației – acestea nu sînt rezultatul războiului din Ucraina, ci consecința celor 20 de ani de chinuri ale Moldovei, prinsă în capcana alegerii dintre Est și Vest. Orbite de dispute aprige, cele două tabere politice pur și simplu nu sînt capabile să vadă problemele reale și oportunitățile țării. Ele se agață de alegători în căutarea salvării, dar nu fac decît să tragă societatea într-o prăpastie a confruntării, transformată astăzi într-o dușmănie deschisă.

Actuala campanie parlamentară pare apogeul acestei diviziuni interminabile „pro” și „contra”. „Altă opțiune nu există”, îi conving din nou politicienii pe alegători. Dar nu este așa! Politicienii, ancorați în sistemul „noi – ei”, nu au nici program clar de acțiuni, nici strategie de dezvoltare, nici viziune de renaștere a Moldovei.

„Vremea prosperității”, promisă acum patru ani de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), nu a sosit, la fel cum nu au venit nici investițiile din Est, promise de PSRM, nici „poveștile de succes” ale alianțelor pro-europene, nici pacea pe malurile Nistrului, promisă de comuniști. Toți acești actori politici sînt încă pe scenă și nici acum nu au planuri de acțiune clare.

Ei conduc societatea moldovenească într-un nou cerc vicios și insistă că altfel nu se poate. Ar fi o tristă realitate, dacă nu ar fi apărut fenomenul unic al acestei campanii – un partid nou, care le-a propus moldovenilor o a treia opțiune. Nu pro-occidentală sau pro-orientală, ci una proprie – pro-moldovenească!

Un nou început

Partidul Alianța „MOLDOVENII” a făcut ceea ce de multă vreme nimeni nu mai făcuse în politica moldovenească. A elaborat mai întîi o Strategie de dezvoltare a Republicii Moldova pe 15 ani, apoi a pregătit programul de implementare, ulterior 44 de planuri pe termen mediu pentru fiecare raion al țării și 26 de proiecte de lege ce trebuie adoptate în următorii patru ani pentru a reporni rapid economia și a crea fundamentul creșterii. Abia după aceasta a ieșit în fața alegătorilor.

„A treia opțiune înseamnă modernizarea profundă a Republicii Moldova, bazată pe dezvoltarea propriului potențial al țării”, afirmă liderul Alianței „MOLDOVENII”, economistul Denis Roșca. În ajun, acesta a prezentat scenariul de evoluție politică pe care, la 28 septembrie, cetățenii Moldovei îl pot alege în locul perpetuării confruntării distructive. Iată cum arată cifrele:

-         3 000 de întreprinderi noi sau reabilitate;

-         200 000 de locuri de muncă în industrie și sectoarele conexe;

-         4 miliarde de euro investiții private atrase prin reguli transparente și parteneriate public-privat;

-         reducerea importurilor cu 50%;

-         creștere anuală a PIB-ului cu 7–10%.

„Toate acestea sînt perfect realizabile dacă Moldova va renunța la dependențe și obligații inutile, asumate în schimbul unor pomeni sub formă de credite, și va miza pe dezvoltarea propriei economii prin debirocratizare, atragerea capitalului privat, substituirea importurilor, industrializare, valorificarea potențialului de export și dezvoltarea accelerată a regiunilor țării”, a subliniat Denis Roșca.

El și colegii săi din Alianța „MOLDOVENII” și-au asumat responsabilitatea ca, în patru ani, Moldova să ajungă la nivelul de trai al Turciei, în nouă ani – al României, iar în 14 ani – al Spaniei. Au calcule exacte și știu cum să reușească. Încrederea lor se bazează pe ani de muncă practică a unui grup de economiști, antreprenori și manageri, uniți de scopul de a elabora o strategie de dezvoltare fundamentată nu pe teorie, ci pe experiență reală – în afaceri, în procese de producție, în managementul companiilor. Și mai ales, pe analiza surselor de succes ale țărilor aflate în dezvoltare rapidă.

Rezultatul acestei munci fundamentale este Strategia de dezvoltare a țării, care stă la baza programului Alianței „MOLDOVENII” și care a fost urmată de lansarea unui dialog național privind planul de acțiuni pentru scoaterea țării din criză. Programul noii formațiuni, aflată în ascensiune, a căpătat astfel valoare aplicativă reală și a oferit un drum către o politică economică eficientă la nivel național – o experiență unică de colaborare între partid și societate.

Șapte piloni ai dezvoltării

Viziunea Alianței „MOLDOVENII” se bazează pe necesitatea de a lucra în paralel pe șase direcții pentru relansarea economiei și creșterea nivelului de trai:

Legislație: sistemul este excesiv reglementat – 70% din actele normative și permisive sînt inutile și trebuie eliminate. Statul trebuie doar să ofere un cadru legislativ facil pentru creștere economică.

Educație: Creșterea investițiilor în educație la 10% din PIB, în știință - la 4% din PIB. Dezvoltarea programelor pentru întoarcerea în patrie a reprezentanților diasporei care au primit educație în domenii prioritare pentru industrializare.

Infrastructură: milioane de metri pătrați de clădiri nefinisate sau goale nu sînt accesibile pentru afaceri. Acestea ar trebui oferite gratuit pentru producție, iar statul ar încasa venituri din taxe și impozite.

Resurse: Moldova are 33 de categorii de resurse nevalorificate. Exportăm un milion de tone de grîu – materie primă pentru amidon, etanol, produse de cofetărie și zootehnie – pierzînd lanțuri întregi de valoare adăugată și mii de locuri de muncă. În realitate, dispunem de resurse pentru a produce 73% din ceea ce acum importăm.

Finanțe: Moldova poate genera singură resursele financiare necesare, fără a depinde de „pomeni” sub formă de credite externe.

Oameni: Este nevoie de reconversie profesională și de creșterea gradului de ocupare. Astăzi, doar 42% din populație muncește, față de o normă de 75%. O soluție ar putea fi transferul angajaților din sectorul public către cel privat, unde salariile sînt mai mari. Și mai ales, sînt necesari manageri capabili să-și asume responsabilitatea pentru dezvoltarea țării.

Mediatizare: În Moldova, oamenii nu cunosc oportunitățile existente din cauza lipsei de informare privind tehnologiile, calificarea, finanțarea și piețele de desfacere. Asta ar trebui prezentat la televizor – cultivarea creației și a progresului, nu doar consumul.

Moldova are șansa de a obține pentru prima dată o abordare sistemică a guvernării și a dezvoltării economice. Exact ceea ce i-a lipsit în ultimii 20 de ani, timp în care a fost blocată în falsa alegere între Est și Vest.

„A venit timpul să luptăm nu «împotrivă», ci «pentru»: pentru dezvoltare, pentru o țară în care oamenii trăiesc cu demnitate. Aceasta este a treia cale – nu spre Moscova și nici spre Bruxelles, ci spre viitorul pe care îl vom construi noi înșine”, îndeamnă Alianța „MOLDOVENII”, oferind Moldovei, pentru prima dată după mult timp, șansa de a alege nu între Est și Vest, ci între trecut și viitor.