Autor: Mihai CONȚIU

Pe 31 August, ca de obicei, iarăși, a fost aniversată cu fast, sobrietate, pioșenie, veselie și ”conștiință de sine” Ziua Limbii Române. Ca român nativ, nu am cum să nu observ ridicolul care domină această sărbătoare prin intermediul celor care proclamă ”sfințenia limbii române”, care se bat cu pumnii în piept răcnind cît de mult iubesc ei această limbă, cît sunt de ”mîndri că s-au născut în ea” și alte bazaconii festiviste și lozincarde. În paralel, este suficient să citești ”cît de corect” scriu în limba română ziariștii moldoveni care au pretenția că sunt români ”născuți în această limbă”. Este suficient să-i auzi vorbind pe stradă pe toți acești inși ”mîndri” că vorbesc limba română. Ce fel de ”mîndrie” mai e și asta – nici ei nu știu prea bine!

Este o absurditate să spui că ești ”mîndru” că vorbești limbă română. În general, orișicare cetățean al lumii, indiferent în ce limbă vorbește, se poate bucura de frumusețea ori tainele limbii pe care o vorbește în cazul în care este un scriitor iscusit, un cititor care are revelația unei lecturi surprinzătoare, un actor și un spectator surprinși de anumite combinații lingvistice rarisime și în alte situații asemănătoare. Chiar și bancurile sunt inovații lingvistice delicioase și permanent neașteptate, cele mai multe fiind intraductibile în alte limbi.

Fiecare limbă este unică, frumoasă și bogată pentru grupurile umane care o folosesc. Nici o limbă nu este mai presus decît alta. Exeptînd Franța care-și protejează prin lege limba și o extinde în curentul francofoniei, nu prea-i văd pe englezi, spanioli, italieni, portughezi ori chinezi aniversîndu-și cu fast solemn ori ”mîndrie” limbile vorbite. În România, totuși, limba română nu este sărbătorită așa cum este în Republica Moldova, ca o aniversare ”pioasă” la fel ca și hramurile!

În realitate, la nivel general vorbind, limba română din Republica Moldova este un fel ”rom-moldo-rusă”, iar în România – ”romgleza”. În România, începînd cu 1990, limba română vorbită a asimilat atîtea englezisme în viața de zi cu zi, inclusiv calchieri stupide din engleză, încît parcă devii un primitiv dacă vorbești corect o limbă română curată, fără expresii englezești. La răspîndirea acestui fenomen contribuie din plin televiziunile, presa în general, tot felul de artiști fîțîiți, pițipoancele asistente de televiziune, tineretul care crede că așa-i ”mersul înainte”, precum și cei care-i însoțesc sau le sunt alături și nu vor să se creadă că sunt demodați, adică în afara curentului lingvistic ”progresist”.

Doar țăranii, muncitorii, profesorii, academicienii și scriitorii continuă încă să rămînă necontaminați de această ”molimă lingvistică”, dar sunt copleșiți totuși de majoritatea ”romgleziștilor”. Acasă, pe străzi și în diferitele întruniri, tinerii nu vor vorbi niciodată limba română predată în școli. La fel este și în Republica Moldova – în școli, la cursuri, învață și rostesc în limba română, iar în afara școlii – ”rom-moldo-rusa”. Prin urmare, pe 31 August, este sărbătorită limba română din spațiile restrînse arătate, ori limba de zi cu zi – ”romgleza” ori ”rom-moldo-rusa”?

Am spus toate aceste lucruri spre a se înțelege mai bine de ce mi se par absolut ridicole toate manifestările din Republica Moldova cu prilejul Zilei Limbii Române. Nu am dreptate?