Poate părea hilar, dar acest obiect de igienă personală are o lungă şi cît se poate de bogată istorie. Iată aşadar zece lucruri de ştiut despre hîrtia igienică, precum şi despre strămoşii acesteia.

• Vechii greci foloseau pietre sau bucăţi de lut, iar romanii descoperiseră bureţii de mare, mai moi, deci mai uşor de folosit.
• Alte lucruri folosite au fost cojile de nucă de cocos, zăpadă, muşchi de pe copaci, iarbă, frunze de porumb, chiar şi lînă.
• După ce s-a inventat tiparul, oamenii luau ziarele la toaletă nu ca să le citească, ci ca să le folosească pe post de hîrtie igienică. Aceeaşi soartă o aveau şi cărţile.
• Chinezii, de exemplu, ştiau să facă hîrtie încă dinaintea erei noastre. Dacă la început nu s-au gîndit să o „valorifice” la toaletă, prin secolul VI-lea le-a venit această idee salvatoare. Un învăţat al vremii spunea într-o lucrare a sa că alege hîrtiile care vor merge la toaletă, în funcţie de ceea ce era scris pe ele, textele importante fiind scutite de această soartă.
• În secolul al XIV-lea, chinezii produceau deja hîrtie, apoi bucăţi de ţesătură moale, special pentru toaletă. În alte părţi ale lumii, materialele folosite de chinezi erau socotite neigienice, oamenii preferînd apa şi săpunul.
• Americanul Joseph Gayetty s-a gîndit că oamenii ar trebui să cruţe ziarele şi cărţile, înlocuindu-le cu un produs destinat special toaletei. În 1857 a apărut primul astfel de produs modern, care nu era făcut chiar din hîrtie, ci din ingrediente vegetale, îmbibate cu extract de aloe vera. Foiţele respective se vindeau ca medicament, căci Gayetty le considera capabile să prevină hemoroizii. Numele lui era inscripţionat pe acele foiţe. Deşi produsul s-a găsit pînă prin anii ’20, el n-a avut mare succes fiindcă oamenii nu înţelegeau de ce ar trebui să plătească pentru hîrtia igienică din moment ce ar putea folosi ziare sau cărţi pe care oricum le plăteau. În plus, oamenilor le era ruşine să ceară hîrtie igienică la magazin sau farmacie.
• Adevăraţii inventatori ai hîrtiei igienice moderne, fraţii Scott, au refuzat să spună cuiva cu ce se ocupă. Totuşi, produsul lor a avut mai mult succes. Lor le-a venit pentru prima dată ideea de a înfăşura hîrtia igienică pe un cilindru, care pe atunci nu era găurit. Dar mai tîrziu s-au gîndit şi la asta.
• În anii 1880 cineva şi-a dat seama că prin cilindrul gol al hîrtiei igienice s-ar putea introduce un soi de suport, care să facă folosirea mai comodă.
  În anii ’40 s-a inventat hîrtia din două straturi .
• În curînd s-a inventat toaleta cu bazin, iar casele erau racordate la sistemul de canalizare, aşa că era nevoie de un produs care să nu înfunde ţevile. Nu se mai puteau folosi frunzele uscate de porumb. Producătorii de hîrtie igienică se lăudau că hîrtia este recomandată atît de medici cît şi de instalatori.
• În anii ’70, cînd un prezentator TV a glumit că va fi criză de hîrtie igienică, oamenii s-au panicat şi ai fugit la magazine să-şi facă provizii. 
• Astăzi, americanii sînt cei mai mari consumatori de hîrtie igienică, folosind 22 de kilograme pe cap de locuitor, anual. Piaţa este în creştere în ţările în curs de dezvoltare unde se pare că oamenii de abia acum descoperă cu adevărat hîrtia igienică.

Sursa: Historia.ro