Jules Verne a imaginat tehnologii pe care contemporanii săi le-au considerat remarcabile, dar în unele cazuri au fost atît de ieșite din comun încît scrierile sale au fost de nepublicat. De fapt, tocmai aceste preziceri incredibile s-au dovedit a fi cele mai exacte. Literatura științifico-fantastică se folosește de tehnologiile deja existente pentru a imagina ce ar putea exista în viitor și ce semnificație ar putea avea pentru noile generații descoperirile ce vor urma.

Termenul de science-fiction a intrat în uz abia în anii ’30, însă acest gen literar a început să se afirme cu mult timp înainte. Cînd gînditorii și scriitorii secolului XIX și-au dat seama că trăiesc într-o epocă de avansuri tehnologice incredibile și mari schimbări sociale și industriale, au început să se întrebe ce semnificație aveau acestea pentru lumea în care trăiau. Unii dintre ei s-au aventurat să facă preziceri despre direcția în care vor evolua lucrurile. Unul dintre cei mai influenți autori din zona ficțiunii speculative (science-fiction) a fost Jules Verne.

Născut în 1828, adică cu mult timp înainte ca minunile științei moderne să devină ceva comun, Verne a avut idei incredibil de clare despre cum aveau să arate multe dintre aceste minuni. În romanele sale, a imaginat tehnologii pe care contemporanii săi le găseau remarcabile și, în unele cazuri, atît de ieșite din comun, încît nici un editor nu a vrut să le publice. Dar tocmai acestea s-au dovedit a fi cele mai precise.

Dar ce lucruri imaginate de părintele literaturii SF au devenit realitate? National Geographic a alcătuit o listă cu opt tehnologii pe care Verne le-a prezis și care s-au adeverit. Probabil că cea mai celebră este Nautilus, submarinul electric pe care și l-a imaginat în „20.000 de leghe sub mări”. La vremea la care a fost scrisă cartea, electricitatea încă era o noutate și un lucru întrucîtva misterios. Însă pînă la mijlocul anilor ’60 ai secolului XX, submarinele electrice pe deplin funcționale ieșiseră deja din paginile cărții și ajunseseră în oceane.

Jules Verne a fost un spirit vizionar

În 1865, a scris „De la Pămînt la Lună”. În acest roman, a făcut mai multe preziceri despre direcția de dezvoltare a tehnologiei spațiale. Unul dintre lucrurile pe marginea căruia Verne a speculat a fost dezvoltarea unor vehicule spațiale care să folosească lumina drept combustibil. În timpurile moderne, ideea a devenit cunoscută drept „pînze solare”, iar japonezii au început să lucreze la aceste dispozitive cu aproape un deceniu în urmă.

Același roman descria și module lunare, rachete care putea transporta pasageri de pe Pămînt pe Lună, cu aproximativ un secol înainte ca așa ceva să fie construit în realitate. De asemenea, Verne a prezis vasele spațiale care puteau pluti pe ocean, așa cum a fost cazul capsulei Mercury. Nu toate prezicerile lui Jules Verne se refereau la lucruri atît de îndepărtate de viața de zi cu zi cum este spațiul cosmic. În 1863, a scris un roman intitulat „Parisul în secolul XX”.

Editura Hetzel a refuzat publicarea, considerîndu-l incredibil și prea pesimist, așa că a fost pus deoparte și uitat timp de peste un secol. Cartea a fost redescoperită abia în anii ’80, de un urmaș al lui Jules Verne, și publicată în 1994, la editura Hachette. Acțiunea „romanului pierdut” al lui Verne se petrece în anii ’60 și descrie o societate care este înapoiată din punct de vedere social, în pofida faptului că este avansată din punct de vedere tehnologic. Iată cîteva dintre cărțile în care Jules Verne descrie tehnologii incredibile pentru vremea sa, dar pe care astăzi le luăm „de-a gata”.

Stolen History discută similitudinile dintre profețiile lui Verne și tehnologiile care existau în realitate la acea vreme. Aceste profeții includeau lifturile, faxurile, trenurile magnetice de mare viteză, automobile cu motoare cu combustie internă, infrastructura de autostrăzi, orașele iluminate noaptea cu becuri electrice și zgîrie-norii.

Jules Verne a avut chiar și viziunea unor computere de bază, care foloseau un sistem de rețea foarte asemănător cu internetul pentru a comunica între ele.

Pe lîngă minunățiile tehnologice, „Parisul în secolul XX” era și un studiu al impactului pe care aceste descoperiri îl aveau asupra societății.

Verne a prezis dezvoltarea suburbiilor, răspîndirea educației superioare pentru mase, ascensiunea feminismului pe măsură ce femeile își luau locuri de muncă și creșterea numărului de nașteri din afara căsătoriilor.

Verne descrie Parisul anilor ’60 ca pe un loc lipsit de suflet, motivat de afaceri și progres, în dauna vieții emoționale și spirituale a oamenilor. Viziunea lui despre viitor arăta cum oamenii se vor pierde în forme stupide de relaxare, atunci cînd nu vor fi cufundați în muncă.

Poate că Verne și-a imaginat viitorul astfel din cauza anxietății create de lumea în schimbare în care trăia, însă asta nu înseamnă că viziunile sale erau mai puțin exacte.

Una dintre trăsăturile de căpătîi ale unui scriitor de prima mîna este că, pe lîngă faptul că narează cele întîmplate, oferă o perspectivă asupra motivelor din spatele întîmplărilor și asupra semnificației lor globale. Jules Verne face acest lucru. În multe feluri, pe lîngă faptul că operele sale ne inspiră să ne imaginăm noi posibilități, ele ne aduc aminte că pentru lucrurile după care tînjim cel mai mult vom plăti, de fiecare dată, un preț mult prea mare.