Minciuna ca politică de Stat, care se laudă cu „succese proeuropene”

Politicienii spun minciuni electorale în cam toate statele lumii, numai că gravitatea acestora diferă de la o ţară la alta, în funcţie de calitatea democraţiei, gradul de civilizaţie, cultură politică şi nivelul educaţional. O minciună politică electorală din ţări ca Franţa, Germania sau SUA, de exemplu, trece neobservată deoarece are caracter conjunctural şi nu afectează în nici un fel populaţia şi politica naţională a Statului. Într-o ţară ca Republica Moldova, în care democraţia, gradul de civilizaţie, cultura politică şi nivelul educaţional sînt invocate doar în discursuri, dar sînt în cea mai deplorabilă stare, minciuna politică electorală devine politică represivă a Statului.

Minciuna politică a Statului Republica Moldova a căpătat proporţii tragice la nivel naţional, căci a dus ţara în cea mai neagră sărăcie, la marginea civilizaţiei umane raportată la standardele europene. Transformînd minciuna în politică de Stat, guvernanţii o experimentează pe seama propriilor concetăţeni prin metode rafinate de „terorism moral colectiv”, dar o propagă şi în afara graniţelor, crezînd că îi vor convinge pe oficialii europeni că „minciuna lor oficială de Stat” este un adevăr pur. Acesta este unul din principalele motive pentru care ţara se cufundă într-o înapoiere regresivă constantă!

Cînd am pomenit despre „terorism moral colectiv” exercitat de către guvernanţi pentru „a-şi legaliza” minciuna drept adevăr, mă refer la amplele campanii naţionale de spălare a creierilor moldovenilor, pe cale mediatică, propagandistică sau prin şantaje colective, prin care guvernanţii urmăresc să obţină o adeziune populară majoritară, dar pur formală, a cetăţenilor spre a-şi oficializa, legaliza transformarea minciunii în adevăr. Minciuna ca politică de Stat este uşor aplicabilă aici deoarece, de-a lungul ultimilor 26 de ani, moldovenilor majoritari li s-a inculcat, în subconştient şi în conştient, convingerea că aceasta este o normalitate. Multor oameni li se pare o normalitate atunci cînd i se cer să adere la o politică sau alta dacă vor ca să-şi păstreze serviciul sau să avanseze. Astfel de complicităţi imorale li se par normalităţi pe care le transmit chiar drept model şi copiilor lor.

Ţinînd seamă de realităţile obiective actuale din Republica Moldova, sînt absolut sigur că acestei ţări îi vor trebui cam vreo 50 de ani spre a ajunge la standardele, valorile, principiile şi normele democratice de tip european pe care şi le tot asumă şi la care se tot înhamă doar demagogic şi prin propagarea minciunii.

Ca să înţelegeţi mai bine mocirla morală colectivă în care se află această ţară, este suficient să dau exemplul celor din Orhei, care „sînt mîndri” de primarul lor, căruia nu-i găsesc absolut nici o vină dacă a furat sute sau miliarde de lei atîta timp cît le dă şi lor cîte ceva, exemplul jurnaliştilor şi comentatorilor politici care laudă actuala guvernare în condiţiile în care, pînă mai ieri, ridicau în slăvi guvernarea comunistă sau PLDM-istă şi multe altele, iar Victor Gurău, Victor Nichituş, Vitali Catană, Roman Mihăeş, Vitalie Andrievschi cam ştiu despre ce este vorba.

Minciunile unei guvernări care nu vrea să respecte regulile casei în care vrea să intre

Actuala guvernare spune că vrea să integreze ţara în UE. Formidabil! Dorinţa de integrare în UE este o consecinţă a recunoaşterii, din start, de către guvernanţi, că RM are nevoie să se ridice la standardele unei Europe prospere, civilizate şi cu experienţă îndelungată în exercitarea practicilor democratice, legislative, politice şi economice. Dorind să intri într-o astfel de „casă” prosperă, este firesc şi „obligatoriu asumat” să respecţi regulile acesteia, fără să-ţi impui normele tale retrograde, norme care din chiar a lor pricină te-au făcut să năzuieşti spre bunăstarea europeană. Vă daţi seama cît de copios şi dramatic, în acelaşi timp, m-am amuzat cînd l-am auzit pe Vladimir Plahotniuc care, din SUA, unde se afla într-o vizită, declara că actuala guvernare a făcut într-un an cît n-au făcut altele într-un mandat de patru ani?

Există, fireşte, şi norme europene care pot fi negociate, iar aici mă refer, cu precădere, la „dictatura democratică” a căsătoriilor între homosexuali şi „dreptul” acestora de a înfia copii, la „dreptul” Statului de a văduvi cetăţeanul de drepturile paternale din cele mai stupide, aberante motivaţii etc. Totul este negociabil, iar acesta este un principiu european!

Reîntocîndu-ne la minciuna oficială a Statului Republica Moldova, prin care guvernanţii de la Chişinău le explică moldovenilor neinformaţi că alinierea ţării la standardele UE se află într-o „luminoasă” ascensiune, o să vin cu o serie de pilde, cu mai multe constatări făcute de către diplomaţia europeană privind adevărata stare de fapt din RM. Aici mă voi referi la declaraţiile Excelenţei Sale, dl Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei UE la Chişinău, aflat la final de mandat, care, prin formulările sale, exprimă o parte a analizei şi sintezei situaţiei din RM asumate oficial de către UE, al cărei ambasador a fost la Chişinău.

Într-un interviu acordat Agenţiei IPN, Tapiola constată: „Pentru ca ţările din fosta Uniune Sovietică să reuşească, trebuie să realizeze şi mai mult, la toate nivelurile societăţii, că interesul naţional trebuie să predomine, iar interesele particulare nu trebuie să aibă un rol atît de important şi noi am subliniat acest lucru în concluziile Consiliului UE din Februarie 2016. Am vorbit şi despre influenţa businessului şi altor interese în viaţa politică. Lucrurile trebuie depolitizate. Alt duşman e lipsa eforturilor în direcţia creării unui „noi”. Cum am menţionat, mă îngrijorează mult discursul polarizant. Cu cît se polarizează discursul, cu atît polarizarea devine mai evidentă şi la nivel de cetăţeni. Aceasta-i atmosfera. Nu ajută deloc la consolidarea unui „noi”. În lipsa acestui „noi”, care trebuie edificat între cetăţeni, fiecare avînd experienţe personale foarte diferite, identificări de sine diferite şi aşa mai departe, există aşteptarea că altcineva va veni şi va prelua grijile, fie că vorbim de Rusia, de Uniunea Europeană sau de un membru aparte al UE. Că cineva din afară, cumva, poate veni şi prelua responsabilitatea”. 

Acelaşi Tapiola, „raportor” diplomatic autorizat, expertizat al UE, la o emisiune a postului „Tv 8”, a făcut cîteva declaraţii care demască minciuna actualei guvernări, arătîndu-i adevărata faţă mincinoasă şi penibilă sesizată integral la nivelul UE, nu şi la cel al majorităţii moldovenilor manipulaţi. Aici este vorba despre triumfalismul greţos şi agresiv prin care guvernanţii au punctat la capitolul „reuşite memorabile de încredere a UE în ei” votarea de către Parlamentului European a asistenţei financiare de 100 de milioane de euro.

Iată, însă, cum, în conformitate cu realităţile ascunse moldovenilor, Tapiola îi lasă pe guvernanţi cu izmenele căzute la călcîie:

„Cele 30 de condiţii pentru a obţine fiecare tranşă din asistenţa macrofinanciară sînt dure. Este pentru prima dată, din cîte ţin eu minte, cînd condiţiile unui ajutor financiar sînt de ordin politic. Vom monitoriza ce se întîmplă şi acum, şi în Septembrie, vom analiza şi vom trage concluzii. Din partea noastră, a UE, recomandările sînt foarte clare şi este decizia noastră suverană să luăm decizii. Este prea devreme să spunem cum vom acţiona, în cazul în care condiţiile nu vor fi îndeplinite, dar noi urmărim foarte atent ce se întîmplă”.

Observaţi, aşadar, că pentru prima dată în istoria UE unei ţări aspirante la integrare i se pun condiţii politice spre a i se acorda o asistenţă financiară. De ce? Păi furtul miliardului nu spune destule? Păi îşi imaginează cineva că ajungerea la crearea unei majorităţi parlamentare abuzive nu va fi observată la Bruxelles? Păi crede cineva că oficialităţile din UE provin de la Bălţi sau de la Orhei ca să creadă că este normal să învesteşti un „guvern proeuropean” în miez de noapte? Să fim serioşi şi să nu ne mai ascundem gunoiul sub covor atunci cînd avem oaspeţi!

Mihai CONŢIU