Din punctul de vedere al guvernului american, diplomația constă în introducerea sancțiunilor și amenințări agresive. Astfel se comportă și în cazul conductei ruseşti Nord Stream 2. Însă politica de șantaj a SUA poate deveni periculoasă.

Cei care astăzi caută amprentele americane în politica internațională, nu le vor găsi. America traversează o perioadă de inactivitate politică. O datorează propriului președinte, care nu are nici o închipuire despre strategie, și guvernului, care încearcă să niveleze erorile grave ale șefului statului. Și doar atunci cînd se vorbește despre aplicarea sancțiunilor, americanii devin mai activi.

Lipsa de diplomație și fantezie politică guvernul american încearcă să le compenseze printr-o politică de coerciţie. Sancțiuni și amenințări – iată esența politicii lui Trump. O astfel de politică nu are nevoie de organizații internaționale, armată și aliați. O astfel de politică denotă izolarea țării și lipsa de fantezie a conducerii ei.

Guvernul lui Trump s-a împotmolit în contradicții și este vulnerabil din cauza miopiei politice. Cel mai bun exemplu – comportamentul președintelui Trump, care s-a înglodat definitiv în atitudinea sa față de Rusia. Simpatia lui Trump față de Putin este evidentă, iar independența lui este compromisă prin implicarea în alegeri, comportamentul său este determinat de investigațiile procurorului special și apropiatele alegeri. Într-o asemenea situație este imposibil să ai capul limpede, ceea ce demonstrează și ultimul pachet de sancțiuni. Președintele se adresează Congresului cu mesajul: ”Eu, totuși, fac ceva împotriva Rusiei, dați-mi mai multă libertate”. Iar mesajul pentru Rusia este: ”Aveți încredere în mine, suportați niște înțepături de țînțar, iar eu vă voi salva de la sancțiuni și mai dure din partea Congresului” .

O astfel de politică contra Rusiei este condamnată la eșec, din cauza contradicțiilor. În general, politica opresivă a lui Trump nu se limitează doar la Nord Stream. Ea denotă lipsa de idei constructive si singurătate politică. O politică externă de succes este arta de a face ca un stat să se comporte așa cum îți trebuie. Folosind presiuni, impuneri și sancțiuni nu poți crea alianțe, ele se creează doar în baza intereselor comune. Dimpotrivă, cu asemenea acțiuni alianțele se distrug. Helmut Kohl acționa după principiul: mîna care hrănește nu va fi mușcată. Iar cu referire la Trump se poate spune invers: mîna care pedepsește va fi încolțită.

După Süddeutsche Zeitung, Germania