„Dramoletele” primarului (încă) nu-s produse de Plahotniuc, ci de lăcomia de bani

Pentru orice om înzestrat cu un minimum de raţiune, pentru orice om care trăieşte în Chişinău şi iubeşte acest oraş, trebuie să fie clar că demiterea lui Dorin Chirtoacă prin referendum este o datorie de onoare şi respect faţă de destinele edilitare ale Capitalei. A vota pentru demiterea lui nu înseamnă o concesie făcută socialiştilor, căci şi societatea civilă conştientă i-a cerut demiterea sau demisia. A vota pentru demiterea lui echivalează cu o lecţie usturătoare binemeritată pentru că nu are nici acum onoarea de a-şi da demisia de onoare. Am mai scris că nu o face deoarece speră la clemenţă din partea lui Vladimir Plahotniuc pentru că numai astfel, trăgînd de timp şi nădăjduind să nu fie demis prin referendum, acesta poate pune stăpînire şi pe Primărie.

A vota pentru demiterea lui Chirtoacă înseamnă, deci, zădărnicirea planurilor lui Plahotniuc de a pune mîna şi pe Primărie, pe care acum o stăpîneşte prin intermediul lui Nistor Grozavu, relativ graţiat tocmai pentru serviciile făcute. A vota pentru demiterea lui Chirtoacă înseamnă că moldovenii, cetăţeni ai Chişinăului, înţeleg că ei sînt stăpînii oraşului, că ei hotărăsc cine să-l conducă, că tot ei au puterea de a-l demite pe cel care l-au ales din întîmplare şi i-a înşelat şi furat.

Obiectiv totuşi, cunoscînd bine anumite realităţi necunoscute publicului larg, lăsînd la o parte fandoseala cu prezumţia de nevinovăţie, ştim foarte bine că Chirtoacă este vinovat. E altă treabă că este judecat şi poate fi condamnat de către Justiţia lui Plahotniuc, căci esenţialul este acela că nu a fost reţinut pe criterii politice, ci strict penale. Pătrunzînd mai adînc în chestiunea penală a lui Chirtoacă, constatăm că nu Justiţia lui Plahotniuc îl trimite după gratii, ci unchiul său, Mihai Ghimpu, căci aici identificăm cauzalitatea.

Cînd a fost ales primar de către chişinăuieni, Chirtoacă era cinstit, numai că a avut ghinionul să-l aibă în coaste pe Ghimpu, care şi-a dominat şi îşi domină nepotul din cauza existenţei unor motive şi complexe despre care nu vorbim acum. Amintiţi-vă că Ghimpu a ieşit din anonimat triumfînd cu victoria lui Chirtoacă la Primărie din 2007. Avid de putere şi ajungînd consilier municipal, Ghimpu a resuscitat imediat funcţia de preşedinte al CMC pentru el. Este lesne de bănuit că încă de atunci Ghimpu şi-a iniţiat nepotul în tot felul de combinaţii pasibile de inculpări penale.

Dramele sau dramoletele lui Chirtoacă de acum au drept cauză faptul că încă din 2007 nu a demonstrat sau nu şi-a demonstrat că este bărbat prin delimitarea lui clară ca edil de interesele meschine ale partidului şi cele de îmbogăţire pe orice căi sub comanda lui Ghimpu. Tocmai în acest context, acest cuplu înrudit a pus mai presus interesele lor personale şi de partid deasupra urgenţelor edilitare ale Chişinăului. Capitala s-a năruit din cauza lor. Capitala a sărăcit din cauza lor, din cauza licitaţiilor trucate sau arendărilor abuzive de terenuri, exploatarea pieţelor în regim mafiot, taxarea de comisioane de la firmele contractate pentru diferite lucrări, exploatarea spaţiului public prin aprobare, contra comisioane grase, de amplasări de tonete sau construcţii de terase şi restaurante, tăierea criminală a arborilor pentru lemne (vedeţi ce comerţ cu lemne se face la Valea Morilor) şi multe, multe altele.

Cauza penală pentru care este judecat acum este un fleac pe lîngă marile hoţii făcute sub controlul acestui cuplu politic şi familial de-a dreptul sinistru de banditesc. Avem convingerea că există multe dosare penale mult mai grele în privinţa ambelor personaje. Din raţiuni pe care nu vrem să le speculăm, acestea sînt păstrate în rezervă. Un alt adevăr lesne de intuit este acela că Justiţia lui Plahotniuc şi-a luat libertatea de a-l reţine şi cerceta pe Chirtoacă şi din cauză că forţele unioniste din România i-au retras (inclusiv lui Ghimpu) orice sprijin, iar asta din simplu motiv că foştii săi susţinători români, care ştiu bine cît este de corupt, nu au dorit să fie asociaţi cu această clică familială pusă pe căpătuială prin acte grave de corupţie.

Dacă nu exista această mafie coruptă coordonată de Ghimpu prin Chirtoacă, dacă Ghimpu ar fi fost capabil de raţiune şi cu viziuni sănătoase de politician şi i-ar fi încredinţat conducerea partidului, astăzi probabil nu mai existau partide ca PUN, PAS sau PPDA, căci toţi s-ar fi alăturat unui Chirtoacă cinstit, bun gospodar şi politician cu principii. Cît priveşte unionismul lui Chirtoacă, deja fost, chiar dacă nu-i mărturisit, putem spune că…, de!, cam asta-i soarta unionismului în RM şi aşa va fi mereu!

Acum vă este clar că pe Chirtoacă îl trimite la puşcărie Ghimpu? Ca şi Vlad Filat, Chirtoacă, într-o anumită fază incipientă, ar fi putut avea lumea la picioarele lui, însă lăcomia de bani şi dispreţul faţă de oameni i-a jucat festa. Acum aşteaptă să plătească, refuză să-şi recunoască imoralitatea şi faţa hidoasă, dar el şi cu Ghimpu continuă să aibă neobrăzarea şi să sfideze opinia publică prin a afirma că sînt „victime politice”, nicidecum victimele propriilor lor lăcomii!

Mihai CONŢIU