Cel mai rafinat, profesionist incontestabil si de succes anchetator nazist a fost Hanns Scharff

Cînd ne gîndim la interogarea soldaților capturați de naziști în timpul războiului, ne-am putea imagina pivnițe cu pereți umezi și murdari, căptușiți cu instrumente de tortură oribile. Ochiul minții ar putea concepe chiar și un ofițer Gestapo într-un pardesiu de piele, șchiopătînd, care îi prezintă prizonierului arsenalul său îngrozitor, cu o poftă răutăcioasă. Hanns Scharff nu avea nimic din toate acestea. Pentru a-și interoga subiecții, se folosea de amabilitate, de o aparentă bunătate și de subterfugii de natură psihologică.

„Maestrul interogatoriilor” din Luftwaffe, așa cum era numit deseori, Scharff a reușit chiar să creeze legături de prietenie cu piloții luați prizonieri.

Strategia sa era subtilă și calculată și nu a recurs niciodată la violență împotriva vreunei persoane cu care a intrat în contact.

Astăzi, Hanns Scharff este considerat părintele practicilor de interogare moderne. Era atît de eficient, încît colonelul american Hubert Zemke, unul dintre numeroșii militari interogați de Scharff, avea să declare:

„Ce-a aflat de la mine? Nu am nici o îndoială că a scos ceva, dar nu am nici cea mai vagă idee ce anume.”

Hanns Scharff, anchetator (aproape) din întîmplare

Scharff, care s-a născut la 16 Decembrie 1907 în Rastenburg, Prusia de Est (astăzi Ketrzyn, Polonia), a fost întotdeauna o fire artistică, fapt care avea să iasă la iveală în a doua parte a vieții sale.

Tatăl său, Hans Hermann Scharff, luptase în Primul Război Mondial, iar mama sa, Else, era fiica fondatorului uneia dintre cele mai mari fabrici de textile din Germania, potrivit War History Online.

În ciuda faptului că fratele său mai mare fusese ales drept moștenitor al fabricii de textile a bunicului său, Hanns Scharff s-a alăturat și el companiei familiei. A învățat repede și a fost promovat în scurt timp șef al diviziei de export.

În această calitate, Scharff a ales Johannesburg, Africa de Sud, ca bază de operațiuni, unde a trăit timp de zece ani înainte de război. Aici și-a întîlnit viitoarea soție, britanica Margret Stokes.

Cînd a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial, Scharff era în vacanță în Germania, împreună cu soția și cei trei copii și nu a putut să se întoarcă în Africa din cauza interdicțiilor de călătorie.

Soția l-a salvat de ororile din URSS

Blocat în Germania, Scharff și-a găsit de lucru la Berlin. Cu toate acestea, războiul s-a intensificat rapid și, la fel ca mulți dintre conaționalii săi, a fost înrolat în Wehrmacht.

La cîteva luni după instrucția de bază, a primit ordinul de trimitere pe front în Uniunea Sovietică. Soția sa, însă, nici nu voia să audă despre un asemenea ordin, care i se părea pur și simplu ridicol.

Fără să ezite, a reușit să obțină o audiență la comandantul soțului ei. I-a explicat că talentele lui Scharff, în special faptul că vorbea fluent limba engleză, aveau să fie irosite în Uniunea Sovietică.

Generalul, convins, i-a trimis o telegramă șefului nemijlocit al lui Scharff, pe care l-a informat că militarul fusese alocat unei companii de interpreți și traducători cu sediul în Wiesbaden.

Schimbarea a fost cum nu se putea mai nimerită pentru Scharff, pentru că tocmai în acele zile urma să plece pe Frontul de Est. Dar Scharff a fost nemulțumit de noul său rol de „perforator de hîrtii”, așa cum considera poziția de funcționar.

Din nou, însă, comandantul s-a lăsat convins că talentele lui Scharff ar fi fost mai potrivite în altă parte. Prin urmare, a ordonat transferul lui la centrul de interogare al Luftwaffe din Oberursel, lîngă Frankfurt.

Noua sa unitate era cunoscută oficial sub numele de Auswertestelle West (Centrul de Informații și Evaluare Vest).

Acolo, Scharff a intrat pentru prima dată în contact cu metodele de interogare a aviatorilor inamici capturați, cu excepția echipajelor aeriene sovietice, care erau interogate în altă parte.

Scharff a învățat repede mersul lucrurilor, deși nu a fost niciodată instruit ca anchetator, învățînd doar prin observare. Cînd superiorii săi au căzut victime într-un accident de avion, Scharff a fost promovat în funcția de anchetator-șef al piloților de vînătoare americani.

Tehnica de interogare a lui Hans Scharff

Metoda lui Scharff, explicată pe larg și în Jurnalul European de Psihologie Aplicată în Context Judiciar, avea patru componente-cheie:

  • Să ai o abordare prietenoasă;
  • Să nu pui niciodată presiune pentru obținerea informațiilor;
  • Creează iluzia că știi totul;
  • Ascunde-ți interesul față de o anumită informație și folosește tactica infirmării/confirmării.
  • În această din urmă tactică, intervievatorul face o afirmație în prezența celui interogat cu scopul de a-l face să reacționeze, cumva, prin confirmarea sau infirmarea enunțului.
  • Această abordare era complet diferită de metoda obișnuită, în care prizonierul era confruntat direct cu o serie de întrebări dinainte pregătite. Scharff folosea această tehnică pentru a stîrni răspunsuri emoționale.
  • Mai important, maestrul anchetator crea o atmosferă relaxată, prietenoasă cu subiectul, pe care îl informa din capul locului că știa mult mai multe decît el.
  • Demonstra aceste cunoștințe spunîndu-le piloților capturați tot ce știa deja despre ei, făcîndu-i astfel să creadă – în mod eronat – că orice i-ar fi spus era deja informație banală, de mult știută, ca să lase garda jos și să nu se ascundă „inutil”.
  • Lui Scharff îi plăcea, de asemenea, să se folosească de renumele urît al Gestapo, ca pîrghie de creare a unor relații de prietenie cu străinii.
  • Adeseori, își amăgea subiecții scoțîndu-i la plimbare în natură ore în șir într-un mediu plăcut, în care le aducea la cunoștință că, din păcate, lucrurile s-ar fi schimbat radical în rău dacă ar fi fost nevoit să-i dea pe mîna Poliției politice.
  • Scharff le oferea chiar și prăjituri de casă făcute de soția sa. Această tactică funcționa de fiecare dată, deoarece brutalitatea Gestapo era de notorietate printre toți prizonierii.

Dar Scharff nu a avut întotdeauna succes

Cînd unul dintre așii piloților americani, Francis Gabreski, a fost doborît, Scharff l-a întîmpinat dezinvolt, afirmînd că îl aștepta de ceva timp. Cu toate acestea, americanul nu a divulgat informații.

Chiar și așa, cei doi au rămas prieteni zeci de ani după război, iar în 1983 chiar au reconstituit interogatoriul la o reuniune desfășurată în Chicago.

După război, Hanns Scharff a emigrat cu familia în SUA, unde, în cele din urmă, a reușit să-și urmeze adevărata pasiune pentru artă.

A înființat compania Hanns Scharff Designs, care producea modele de mozaic și care a avut succes imediat. Compania pe care a fondat-o, și care mai tîrziu a fost redenumită Scharff și Scharff, cînd nora lui s-a alăturat afacerii, există chiar și astăzi.

Monika Scharff încă mai conduce compania, la aproape 30 de ani după ce Hanns Scharff s-a stins din viață, la 10 Septembrie 1992.

 

01.10.20 - 11:36
01.10.20 - 00:30
01.10.20 - 00:33
01.10.20 - 00:36
01.10.20 - 00:34
01.10.20 - 16:51
01.10.20 - 16:35
01.10.20 - 14:48
01.10.20 - 14:47
01.10.20 - 16:39
01.10.20 - 16:43
02.10.20 - 00:49
01.10.20 - 16:26
01.10.20 - 18:05
01.10.20 - 11:37