„Bestia din Siberia”. Procurorii rusi cred ca totalul victimelor ajunge la 200

Ziua, soţ ideal, tată iubitor şi poliţist exemplar, noaptea, cel mai odios criminal în serie din istoria Rusiei! Aceasta este povestea, pe cît de cumplită, pe atît de adevărată, a unui om sinistru, Mikhail Popkov, care-l transformă în cel mai sîngeros criminal în serie din toate timpurile, atît de pe actualul teritoriu rus, cît şi din fostul spaţiu al U.R.S.S. Astfel, ”Vîrcolacul” i-a ”detronat” pe alţi doi monştrii umani care au băgat spaima-n ruşi în ultimii 40 de ani, şi anume Andrei Chikatilo, supranumit ”Bestia din Rostov”, şi Alexander Pichuskin, poreclit de presă ”Ucigaşul Şahist din Moscova”.

Totalul crimelor desfășurate de Mikhail Popkov a ajuns acum la 83, deși autoritățile ruse cred că cifra ar putea fi mult mai mare.

Ucigașul în serie, cunoscut drept „Vîrcolacul” sau ”Bestia din Siberia”, a fost transferat la peste 4.600 de kilometri depărtare de închisoarea în care se află și dus în regiunea sa natală Irkutsk pentru o nouă investigație asupra ultimelor sale mărturisiri.

Cînd a început masacrul desfășurat de Mikhail Popkov

”Vîrcolacul” a comis toate crimele în apropierea oraşului Angarsk din regiunea Istkurk, situată în Estul Siberiei. Deşi susţine că îşi alegea toate victimele din rîndul prostituatelor, anchetatorii au descoperit printre acestea şi multe femei cu profesii onorabile şi familii funcţionale. Furia sa dezlănţuită îi întuneca total mintea, astfel că nu avea nici o remuşcare dacă faptele sale lăsau în urma lor mulţi copii orfani de mamă.

Astfel, Popkov a şocat nu numai toată Rusia, ci întreaga planetă, atît prin ferocitatea crimelor sale, cît şi prin diabolicul de ingenios mod de operare. Toate victimele sale au fost femei pe care acesta le-a violat şi ucis – nu tot timpul în această ordine – cu o cruzime care i-a făcut să albească pînă şi pe cei mai rutinaţi anchetatori, criminalişti şi psihologi care credeau că le-au văzut pe toate în materie de atrocităţi.

Concret, Popkov pare a reprezenta un caz patologic de scindare a personalităţii de tipul ”Dr. Jekyll & Mr. Hyde”. Soţia şi fiica sa nu au bănuit nici o clipă ce monstru se ascundea în spatele acestui familist convins şi devotat, mai tot timpul zîmbitor, ba chiar fermecător uneori. Nici colegii săi din Poliţie nu au avut vreo umbră de suspiciune, Popkov fiind întotdeauna considerat un poliţist model şi trecînd cu brio toate testele psihologice.

Dar, după lăsarea întunericului, cetăţeanul exemplar Mikhail Popkov se transforma în cea mai feroce bestie umană care a trăit vreodată în Rusia. Şi pentru că inteligenţa i-a fost ulterior evaluată la parametrii înalţi, el a profitat mereu din plin de ireproşabilul său statut profesional şi de imaginea fără cusur pe care o avea în ochii comunităţii pentru a-şi crea acoperirea perfectă, astfel încît să nu trezească nici o clipă suspiciune viitoarelor sale victime.

Aborda victimele de la bordul unei maşini de Poliţie

Popkov aborda femeile exclusiv de la bordul maşinii sale de Poliţie, îmbrăcat impecabil în costumul de apărător al ordinii şi liniştii publice. Iar acest patern nu s-a schimbat niciodată în toţi cei 18 ani în care a semănat teroare în Angarsk. Astfel, în perioada 1992 – 2010, ”Vîrcolacul” şi-a ”recrutat” – fără excepţie – victimele din faţa barurilor şi cluburilor, după miezul nopţii şi înainte de ora închiderii.

De aici el îşi racola prada într-un mod diabolic de ingenios. Foarte politicos, se oferea să le ducă acasă pe femeile singure şi aflate vizibil sub influenţa alcoolului. Doar că nici una dintre acestea nu a mai ajuns vreodată la domiciliul ei, întrucît – la ceva timp după ce se urcau în maşină şi şoferul le cîştiga pe deplin încrederea – ”Maniacul din Angarsk” se dezlănţuia. Le ducea într-o pădure din afara oraşului unde le viola şi omora în cele mai abominabile moduri posibile.

Arma crimei era mereu o variaţiune dintre cele trei: topor, ciocan sau şurubelniţă. Setea clinică de sînge a lui Popkov atingea uneori cote paroxistice, pe una dintre victime decapitînd-o, iar unei alteia scoţîndu-i, pur şi simplu, inima din piept. Apoi, după ce furia ucigaşă i se stingea, Popkov îşi ştergea, liniştit, urmele de pe arma crimei.

Dacă modul de operare şochează printr-o cruzime de necrezut, atunci mobilul crimelor lui Mikhail Popkov înspăimîntă printr-o motivaţie absolut neverosimilă, de neimaginat şi totuşi cumplit de adevărată. Întrebat ce anume l-a împins să comită crimele, Popkov – foarte calm, conştient şi convins – a oferit un răspuns năucitor.

”Vroiam să curăţ străzile de prostituate. Îmi alegeam numai acele femei aflate în stare avansată de ebrietate şi care afişau un comportament public necorespunzător, imoral. Vroiam să le pedepsesc pe toate aceste tîrfe care nu reprezintă deloc un model bun pentru societate. Ele îşi abandonau soţii şi copiii acasă şi se duceau să petreacă de parcă era ultima zi de pe pămînt!”, şi-a explicat Popkov resortul ucigaş, stupefiindu-i pe criminologi.

Mama sa îl abuza în copilărie

În urma expertizei psihiatrice şi a interviurilor, psihologii au identificat doi factori declanşatori în existenţa lui Mikhail Popkov care ar fi putut cauza transformarea sa dintr-un om normal şi inofensiv, ca toţi ceilalţi, în cel mai dement criminal în serie din istoria Rusiei. Astfel, explorîndu-i psihologia abisală, intervievatorii au ajuns pînă în copilăria nefastă a ucigaşului, moment în care i-au mai smuls acestuia încă o dureroasă şi tenebroasă mărturisire. Una care se pare că reprezintă motivul care zăcea latent de atîtea decenii în psihicul bolnav al lui Popkov şi care – odată reactivat – l-a transformat pe acesta în psihopatul fără seamăn care a ajuns astăzi. Încă vizibil tulburat, el le-a mărturisit anchetatorilor că mama sa a fost alcoolică şi că l-a abuzat de multe ori în copilărie.

Al doilea factor care ar fi putut induce declic-ul psihotic în mintea acestui familist şi poliţist normal pînă la un punct îl reprezintă o întîmplare petrecută în anul 1992, anul fatidic al cumplitei transformări a lui Popkov.

Concret, în data de 20 Aprilie 1992, în dimineaţa ce a urmat unei petreceri pe care acesta şi soţia sa au organizat-o la ei acasă – cu o parte dintre oaspeţi rămînînd peste noapte –, Popkov a văzut, întîmplător, în tomberon, două prezervative folosite. Această ”descoperire” i-a alimentat sentimentul devastator şi ireversibil de gelozie, devenind convins de faptul că soţia sa îl înşeală. Deşi s-a dovedit ulterior că prezervativele fuseseră folosite de către unul dintre cuplurile de petrecăreţi care a înnoptat la ei, în soţul poliţist încolţise deja gîndul că nevasta sa are o relaţie adulterină cu un coleg de-al său din Poliţie.

La numai cîteva săptămîni de la acest incident, Popkov a început să ucidă. Era Primăvara lui 1992. Nu avea să se oprească decît abia în Toamna lui 2010. Cînd – conform mărturisirilor sale – a contactat sifilis de la una dintre ultimele sale victime, ceea ce l-a făcut impotent şi i-a ucis însuşi instinctul de a ucide.

Cu toate acestea, poliţistul a mai trăit încă doi ani liniştit, pînă cînd a devenit suspectul principal al primelor 81 de oribile crime. Şi asta pentru că în 2012 – negăsind nici un fir investigativ care să-i conducă spre făptaş în rîndul suspecţilor de serviciu – autorităţile au hotărît să preleveze probe DNA şi de la cei 3.500 de poliţişti din zonă.

Trecuse mai bine de un deceniu din cel de-al treilea mileniu şi – cu mari întîrzieri – tehnologiile avansate ale criminalisticii ajunseseră, în sfîrşit, şi în îndepărtata Siberie. Acesta a fost momentul în care viaţa dublă a lui Mikhail Popkov a fost dată în vileag. Identificat, deconspirat şi capturat, acesta declara atunci cu o sinceritate cinică: ”Nu m-am aşteptat la aşa ceva. Eu sunt născut secolul trecut şi nu m-aş fi gîndit vreodată că tehnologia testelor ADN poate avansa atît de mult”, spunea în 2012 criminalul în serie imediat după ce a fost prins.

”Pentru mine a fost cel mai bun tată din lume”

Ironia sorţii face ca, după mulţi ani, soţia să recunoască faptul că l-a înşelat pe Mikhail Popkov cu un coleg de muncă al acestuia, dar nicidecum în acea fatidică noapte din 1992.

Asemeni mamei sale, fata lui Mikhail Popkov a refuzat ani la rînd să creadă că tatăl ei ”blînd şi dedicat familiei” este, de fapt, ”Maniacul din Angarsk”, cel mai îngrozitor criminal în serie din istoria Rusiei. ”Nici acum nu-mi vine să cred. Pentru mine a fost cel mai bun tată din lume. Mă lua de la şcoală, ne plimbam cu bicicletele, avea grijă de mine”, mărturisea Tatiana într-un interviu recent.

De altfel, această neverosimilă – şi totuşi cumplit de adevărată – dedublare a lui Mikhail Popkov îi stupefiază în continuare pe criminologii ruşi şi de pretutindeni. Oare doar abuzurile la care-l supunea mama sa alcoolică acum aproape o jumătate de veac şi gelozia patologică, fără prea mult temei, să fi transformat, dintr-o dată, un om normal şi liniştit într-un criminal în serie fără seamăn? Sau poate că, dincolo de aceşti doi factori declanşatori relevanţi, a contat şi statutul său de poliţist care i-a facilitat metamorfozarea într-un justiţiar singuratic. Oare, astfel, şi-a amplificat şi revalidat sentimentul că este un adevărat înger exterminator şi că misiunea lui e să cureţe lumea de prostituate, aplicîndu-le pedeapsa capitală?

Răspunsurile la aceste sfîşîietoare întrebări le vor găsi specialiştii în studierea comportamentelor deviante doar pe teritoriul tenebros al psihologiei abisale. Un lucru e însă cert: oricît de ciudat ar părea, Mikhail Popkov nu este nebun. Nu în sens clinic. Testele psihiatrice au relevat faptul că este sănătos mintal, avînd discernămînt în momentul săvîrşirii fiecărui crime. Şi cu toate acestea, psihologii nu au putut să nu remarce ”dorinţa sa irepresibilă de a comite crime”.

Pînă la dezlegarea totală a enigmei care este Mikhail Popkov, opinia publică din Rusia – şi nu numai – aşteaptă să înceapă un nou proces al acestuia, după cel din 2015 cînd a fost condamnat deja pe viaţă. Presa speculează că procesul va dura foarte mult, întrucît ultimele mărturisiri ale ucigaşului au scos la iveală un număr incredibil de mare de noi victime.

Totodată, jurnaliştii ruşi susţin că Popkov s-a folosit de acest cinic şi diabolic tertip al confesiunilor, în mai multe etape, ca să tragă de timp şi pentru a mai putea rămîne cîteva luni bune în penitenciarul în regim normal în care se află deţinut acum, pentru a fi mutat cît mai tîrziu într-o închisoare de maximă securitate. Iar în tot acest timp el va fi din nou pe home-page-ul site-urilor de ştiri din Rusia şi din întreaga lume, care îi vor exploata la maxim sinistra celebritate a straniei sale duble personalităţi.

Din păcate pentru omul Mikhail Popkov, astăzi n-a mai rămas decît monstrul cu acelaşi nume, dar cu două supra-nume – ”Vîrcolacul” şi ”Maniacul din Angarsk” – care l-au ”propulsat” în postura înspăimîntătoare de cel mai odios criminal în serie rus din toate timpurile. Cuvintele sale vor răsuna încă mult timp de acum înainte pe parcursul noului proces, asemeni unui cumplit laitmotiv care evocă deopotrivă cinismul atroce şi absurdul existenţial al acestui personaj sinistru: ”Poate sunt cel mai rău criminal în serie din istoria Rusiei, dar am fost un soţ şi tată bun”.

Surse: BBCIndependentMirrorNew York PostThe SunRanker