Aniversarea Academiei Române – 150 de ani de la fondare – a fost marcată pe 1 aprilie la Bucureşti și în alte centre academice și universitare din țară. Evenimentul respectiv ne bucură, la fel, şi pe noi, cei de la Chişinău, dar şi pe românii din teritoriile altor state, care locuiesc acolo în virtutea vitregiilor istoriei sau – mai nou – ca rezultat al migraţiunii de muncă. În context, vom aminti că Academia Română, în formula ei de astăzi, a pornit de la Societatea Literară Română, creată la 1aprilie 1866, însă la prima sa adunare generală din august 1867 ea a decis să se numească în continuare Societatea Academică Română, confirmată ca atare prin decret domnesc. În Statutul adoptat se menţiona: „Se instituie o Societate Academică Română sub protecţia Guvernului şi sub patronatul naţiunii române, cu scopul de a conlucra la înaintarea literelor şi ştiinţelor între români”. Evoluţia acestei societăţi ştiinţifice continuă: în martie 1879 a fost adoptată legea prin care Societatea Academică Română a fost declarată Institut Naţional cu deja cunoscută nouă, tuturor, denumire Academia Română.

Despre realizările acestui for ştiinţific de-a lungul anilor în domeniul cercetării şi culturii s-ar putea de vorbit mult. Esenţial este că astăzi Academia Română se bucură de autoritate în societate în calitate de cel mai înalt for de ştiinţă, litere şi arte al ţării, de stîlp al naţiunii şi promotor al valorilor civilizatorii europene. Cu certitudine putem afirma că Academia Română a fost unul din pilonii europenizării României, contribuind fundamental la lansarea valorilor ştiinţifice şi culturale naţionale în circuitul internaţional. Cu sprijinul şi suportul comunităţii academice, România a ajuns membru al Uniunii Europene. Recent, Academia a elaborat Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 ani, dovedind și prin această lucrare de proporții că trasează calea țării bazată pe cunoaştere spre viitor. Dar cea mai importantă realizare este că Academia a devenit for de unire a tuturor românilor şi-i reprezintă prin membrii ei titulari, membrii corespondenţi şi membrii de onoare. Momentan, îmi vin în memorie numele a doi basarabeni celebri care au fost aleşi în calitate de membri ai Academiei Române, apreciaţi în ţară şi pe mapamond. E vorba de Nicolae Donici, născut la Dubăsarii Vechi – unul din cei mai mari astronomi români, personalitate recunoscută pe plan internaţional, în special, datorită numărului-record de observaţii ale eclipselor de Soare. În 2014, Academia Română şi Academia de Ştiinţe a Moldovei au organizat manifestări ştiinţifice la Bucureşti şi la Chişinău, consacrate aniversării a 140-a a naşterii savantului. Cea de a doua personalitate care a intrat în istoria cercetării din România, ca creator al şcolii de tehnica tensiunilor înalte, este profesorul inginer Gleb Drăgan, născut în comuna Tătar- Copceac, lîngă Comrat, membru titular şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice a Academiei Române pînă în ultima clipă a vieţii sale.

După declararea independenței de către Republica Moldova, Academia Română a fost în permanenţă alături de comunitatea ştiinţifică şi universitară, deschizînd larg uşile institutelor ei pentru cercetătorii din Republica Moldova. A susținut cercetarea de la noi prin încheierea unui Acord de colaborare cu Academia de Științe a Moldovei, prin proiecte de cercetare, burse de doctorat și postdoctorat. Aceste relații de cooperare științifică și frăție de neam continuă. Este substanţială contribuţia Academiei Române la edificarea componentelor spirituale şi culturale în mediul ştiinţific şi universitar şi nu numai.

La această dată aniversară, putem constata cu certitudine că unul din proiectele de edificare a țării și consolidare a naţiunii române – Academia Română – s-a realizat cu succes. România de azi are, prin acest for științific suprem, o platformă inteligentă şi înţeleaptă de propulsare a ţării spre viitor. Prin edificarea reţelei naţionale de institute de cercetare, Academia Română a dezvoltat cadrul instituţional şi profesional de efectuare a cercetării ştiinţifice şi inovării – principalele activităţi creatoare de cunoaştere şi generatoare de progres economic şi social, după cum se stipulează în Legea cercetării din România. În toţi aceşti 150 de ani, membrii Academiei Române au fost un exemplu de consacrare actului de creaţie, de promovare a cunoaşterii şi valorilor naţionale şi pentru aceasta societatea trebuie să le fie recunoscătoare.

De Ziua Academiei Române, aducem sincere felicitări membrilor ei, tuturor cercetătorilor din laboratoare, institute, universităţi, care pun valoare pe ştiinţa academică şi tradiţiile ei, îi urăm de sănătate şi inspiraţie în actul creativ. Să aibă cît mai multe și importante realizări în dezvoltarea ştiinţei, culturii şi a tehnologiilor, ca, în ansamblu, Statul Român să devină mai prosper, iar poporul lui – mult mai fericit! Dorim cu toată sinceritatea ca membrii comunităţii academice din România să fie în continuare semănători de lumină şi înţelepciune în marea familie a neamului românesc!

La mulţi ani şi dăinuire în secole, dragi colegi!

Academician Valeriu CANŢER,
Preşedintele Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare