O poezie găsită prin arhivele statului, scrisă de Camil Petrescu probabil prin anii ’50, ne face să ȋnţelegem că românii, de atunci și pîna astăzi, nu s-au schimbat prea mult. Camil Petrescu (n. 22 Aprilie 1894 — d. 14 Mai 1957) a fost romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet.

Zeflemeaua

{ Motto: „Românii e deştepţi!“}

Cînd va veni sfîrşitul lumii

Românii nu vor fi atenţi,

Isus a spus: „Talita kumi“

Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul,

În miez de noapte va sosi,

Femeia va dormi, iar soţul

Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei

Şi totul luăm „à la légere“

Noi, campionii băşcăliei

Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:

„Lasă, că merge şi aşa!“

Trădăm la primul colţ de stradă

Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire,

De infinit paraşutism,

Noi am făcut mişto subţire

Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?

Ce patriotul cărturar?

Trăiască Miţa Biciclista

Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască

Şi noi pe lîngă el, noroc!

Filozofia chelnărească

E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse

Din mahalale de Fanar

Şi-n loc să fim un roib de curse

Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura,

Ea pentru toate e un leac,

Simţi cum îţi umple toată gura,

O moştenim din veac în veac.

Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma,

Noi suduim neîncetat

Iar la acest popor, sudalma

E o religie de stat.

La treburile serioase

Noi nu ne concentrăm destul,

Avem o somnolenţă-n oase

Şi-o zeflemea de prost fudul.

Și doar la reluări de faze

Parcă ne mai trezim puţin.

N-avem profil de kamikaze,

Tiparul nostru-i bizantin.

Apocalipsa furtunoasă

Îi sperie pe pămînteni…

Pe noi nu ne-o găsi acasă –

Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta

S-o tragem şi pe asta-n piepţi

N-aveţi decît să-nchideţi poarta

Dacă tot face ea pe moarta…

Hai, că românii e deştepţi!

Camil Petrescu