Ce i-a oferit Țării și cît i-a răpit în complicități conjuncturale?

Autor: Mihai CONȚIU

Vineri, 19 Ianuarie, Procuratura a formulat un capăt de acuzare prin care cere o condamnare la închisoare de 7 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, a fostului prim-ministru Vlad Filat. Totodată, în demersul făcut, Procuratura cere confiscarea de la Filat a sumei de 12,8 milioane de lei. Dosarul în cauză a fost remis instanței de judecată în anul 2018, iar prima ședință s-a desfășurat în Ianuarie 2019.

Pentru o mai bună înțelegere a celor ce vor urma, reamintim că Filat este acuzat că, pe parcursul anului 2013, aflîndu-se în complicitate cu un apropiat de-al lui, ar fi spălat sume enorme de bani prin intermediul unor transferuri bănești dubioase, imputabile lui. Conform dosarului, acuzatul Filat, pe data de 1 Iulie 2013, ”ar fi încheiat un contract de asistență, în campania electorală, pentru un partid politic, la alegerile parlamentare din Noiembrie 2014, cu o companie de consultanță din Washington, SUA. Pentru serviciile contractate, învinuitul ar fi achitat către compania nerezidentă suma totală de 12.847.902 lei, efectuînd periodic transferuri din conturile companiilor gestionate prin intermediar, în care erau depozitate mijloace financiare obținute prin infracțiuni de corupție din Banca de Economii”.

După demersul Procuraturii din ziua de Vineri 19 Ianuarie, Filat a dat publicității reacția sa din care extragem următoarele pasaje: Vlad Filat: “Revenirea mea în politică i-a deranjat pe mulţi, dar în primul rînd pe cei de la guvernare şi personal pe Maia Sandu. Nu o dată mi s-a dat de înţeles că ar trebui să fiu mai atent atunci cînd dau aprecieri guvernării. (…) În baza unui dosar politic, astăzi, procurorul a solicitat 7 ani de detenție. Nu este un dosar nou – este o creaţie a procurorilor lui Plahotniuc cu o vechime de nouă ani. (…) Într-un stat cu adevărat democratic şi cu o Justiţie corectă, acest dosar nu putea avea nici o continuitate, nemaivorbind deja de finalitate. Este un dosar care are la bază o declaraţie obţinută prin constrîngere de procurorii lui Plahotniuc de la un om aflat atunci în detenţie şi care era în totalitate vulnerabil în fața lor”, a precizat Filat.

Făcînd o comparație între capetele de acuzare ale procurorilor și reacția lui Filat, constatăm o serie întreagă de contradicții care-l plasează pe acesta din urmă în galeria tuturor politicienilor moldoveni care, atunci cînd li se impută penal o hoție, spun că sunt persecutați politic. Așa au procedat, de-a lungul timpului, dacă e să ne referim la cei relativ recenți, Ghimpu, Chirtoacă, Plahotniuc, Ilan Șor, Platon, Cavcaliuc și mulți alții.

În riposta sa, Filat acuză că e vorba despre un ”dosar politic”, pricinuit de revenirea lui deranjantă, pentru guvernanți, în politică, dar nu face nici o referință la capetele de acuzare care i se impută! Este adevărat că, prin scheme dubioase, ilegale, a făcut plăți de 12.847.902 lei către compania pomenită? Filat nu spune nici ”da”, nici ”nu”, ci sugerează că este vorba despre un abuz deoarece dosarul a fost întocmit de către ”procurorii lui Plahotniuc”. Problema e că nu toate dosarele penale de atunci erau lipsite de probe serioase. La prima condamnare a lui, am fost printre primii care am scris despre abuzurile și erorile de procedură, anticipînd că va cîștiga la CEDO, ceea ce s-a și întîmplat. Tot atunci, scriam că Filat a fost condamnat în pripă, în baza unui rechizitoriu incomplet, și nu pentru fapte reale mult mai grave, care l-ar fi trimis după gratii pentru și mai mulți ani.

Victimizîndu-se cu ipocrizie, afirmînd că dosarul penal a fost întocmit de către ”procurorii lui Plahotniuc”, Filat își decide singur ”nevinovăția”, spunînd că ”acest dosar nu putea avea nici o continuitate, nemaivorbind deja de finalitate”. Dar ce ne facem, totuși, cu probele și vinovăția existente? A fugit cumva Plahotniuc din Țară cu ele și, astfel, au devenit inexistente, neoperabile?

În continuare, el invocă faptul că probele împotriva lui au fost obținute ”prin constrîngere… de la un om aflat atunci în detenţie şi care era în totalitate vulnerabil în fața lor” (a ”procurorilor lui Plahotniuc”; n. aut.). Fără să-l numească, Filat se referă la Ilan Șor, principalul lui acuzator, care a fost finanțatorul-mijlocitor-executant (casier delapidatora) al lui și al unora din echipa sa încă de la declanșarea delapidării miliardului. Ar fi culmea să ne pomenim că Șor își va retrage acuzațiile, din considerente de ”frățietate pro-rusească”! Chiar și așa, probele împotriva lui par a fi destul de concludente!

Adevărul e că, la fel cum au fost și sunt Șor, Plahotniuc ori Ghimpu, și Filat este un vampir politic nociv și periculos. Ce a oferit el Țării, cînd era la guvernare, și cît i-a răpit în complicități politico-mafiote conjuncturale cu Ghimpu, Marian Lupu și Plahotniuc? Parcurs pro-european? Să fim serioși! Nu Filat a îmbrîncit Țara spre UE, ci UE, investind masiv în Republica Moldova, a tîrît-o spre Bruxelles, cu nădejdea că premierul Filat ar putea guverna după principii europene oneste, nicidecum banditești. Nu Filat a inițiat procesul anevoios și îndelungat de aderare la UE, ci guvernarea comunistă, perioada aflării lui la guvernare fiind doar o continuare a demersului proeuropean, chiar dacă l-a sabotat cît a putut.

Ca premier, Filat a oferit moldovenilor aroganța de care îi acuză acum pe actualii guvernanți. În cazul lui, vorbim despre o aroganță de tip mafiot, dacă e să o punem în contextul alianței lui cu Urechean, pentru scurt timp, cu Lupu, Ghimpu și Plahotniuc. Folclorul urban spune că adevărata competiție dintre Plahotniuc și Filat era ”cine ajunge miliardar primul”, în dolari ori în euro! Miliardar din banii furați de la Stat prin intermediul Ministerelor, Agențiilor și numeroaselor Direcții pe care și le-au împărțit între ei prin ”partajări politice”, inclusiv prin preluări abuzive de afaceri private.

Cînd era premier, aroganța lui avea accente dintre cele mai penibile și obscene – le spunea jurnaliștilor cum îi poate el învăța să scrie, își arunca paltonul, pardesiul în spate ca să i-l prindă agenții de pază, fără să se uite în urmă, își întreba apropiații ”ce mai fac ăia de jos”, adică ”prostimea”, dar cea mai deșucheată scenă a fost cea în care făcea sex cu o amantă de ocazie, fiind filmat fără ca el s-o știe. În infantilismul lui arogant, ca să-i arate amantei lui de ocazie cît de tare este el ca ”inventator al aplauzelor”, dar probabil că și asta e o metodă de-a lui de a se excita, Filat l-a sunat la telefon pe președintele român de atunci, Traian Băsescu, ca să vorbească… vorbe. Ce om normal, în preludiu sau după un act sexual, îl sună pe un președinte al altui Stat ca să-i demonstreze amantei lui ocazionale cît de important este el pe arena internațională? Oare prin asta Filat a vrut să-și supradimensioneze potența insuficientă, cum remarcau unii specialiști români, după ce au vizionat filmulețul?

În urma acuzațiilor din dosarul amintit, Filat, după cum ați citit, se autovictimizează, spunînd că e vorba despre un ”dosar politic”. Păi tocmai acesta este și motivul real pentru care a revenit în politică – avînd cunoștință despre acest dosar și despre altele care probabil că vor urma, avea și are nevoie de o funcție politică în partid ca să acuze că este persecutat politic! Ca politician, prin ceea ce a făcut și ce este astăzi, Filat este o nulitate politică expirată. Nu mai are ce spune! Ba da, ar mai fi ceva, dar dacă spune, știe că va fi întrebat: ”Dar de unde aveai atîți…?”