La 12 ani a rămas însărcinată, la 15 avea doi copii cu tați diferiți, iar la 19 ani era căsătorită, dar a ajuns una dintre cele mai bune cîntărețe din lume.

Ce ar fi fost muzica fără Aretha? O lume mai săracă, așa cum ar fi fost și fără alți artiști legendari, de la Elvis Presley, Frank Sinatra și Johnny Cash, pînă la James Brown, Michael Jackson și Prince. Să fii contemporan cu astfel de creatori fabuloși înseamnă nu doar că ai avut o tinerețe frumoasă, ci și că ești tare norocos. Între toate nestematele cele mai de preț ale muzicii, Aretha Franklin strălucește într-un mod inegalabil. A fost o minune. A fost perfectă. Trebuia spusă povestea vieții a acestei artiste desăvîrșite care a trecut prin multe încercări pentru a cuceri pentru totdeauna un imens RESPECT. Și o face pe îndelete Tom Leonard, într-un articol în care îi creionează existența teribilă, cariera legendară și personalitatea complicată.

Regina Soul versus Regina Rockn'Roll

Înainte de muzica ei, nimeni n-a purtat o haină de blană mai bine ca Aretha Franklin. Pe la jumătatea cîntecului, îi plăcea s-o lase să-i cadă dramatic de pe umeri – o tradiție a muzicii Gospel despre care se spune că indică abandonul emoțional. Blana îi amintea publicului că se afla în prezența unei regine. A fost "Regina muzicii soul" și nimeni n-ar trebui să îndrăznească să uite asta, scrie Tom Leonard, amintind un episod sugestiv din ultimii ani. 

Cînd Beyonce a prezentat-o pe Tina Turner drept "Regina" la gala premiilor Grammy din 2008, Aretha a luat-o ca pe o insultă, spunîndu-le reporterilor că a fost "o lovitură ieftină care să facă scandal". La urma urmei, Tina era o artistă redutabilă, din același aluat cu ea, cu o experiență de viață asemănătoare și cu o carieră fabuloasă. Fiind încoronată "Regina muzicii Rockn'Roll", ar fi fost îndreptățită la o asemenea prezentare. Dar Aretha nu suporta să-i ia cineva ceea ce socotea că-i doar al ei. Regina nu putea fi decît ea.

Acum domnia ei s-a încheiat. Supervedeta pe care revista Rolling Stone a desemnat-o cea mai bună cîntăreață din lume s-a stins din viață la Detroit, la vîrsta de 76 de ani, răpusă de cancerul de pancreas cu care lupta din 2010. A cîntat pînă n-a mai putut, asta a fost tot ce și-a dorit.

Decenii la rînd, a fost o emblemă a comunității de culoare din America. A cîntat "Precious Lord" la funeraliile lui Martin Luther King Jr, în 1968, iar 40 de ani mai tîrziu a cîntat la inaugurarea mandatului primului Președinte de culoare din istoria Statelor Unite, Barack Obama.

A cucerit 18 premii Grammy (18! – cîte dintre vedetele din noul val pot cuteza să viseze măcar la jumătate?), a vîndut milioane de albume și s-a consacrat drept cea mai mare cîntăreață din muzica de la Al Doilea Război Mondial încoace.

Deși a devenit cunoscută pentru hituri precum "Respect" și "A Natural Woman", versatilitatea muzicală a îndreptat-o cu succes și spre alte genuri, precum Gospel, pop, jazz și R&B. În 1999, cînd Luciano Pavarotti n-a mai putut cînta la gala premiilor Grammy din cauza unei probleme cu corzile vocale, ea a venit în 20 de minute și a interpretat "Nessun Dorma" în locul lui. Incredibilă artistă!

Fetița mamă

Totuși, în spatele muzicii sale pe care parcă o cînta fără efort și a adulației de care se bucura, Aretha Franklin avea un suflet tulburat, notează Tom Leonard. Rezultatul unei căsnicii distruse, cu un tată afemeiat care și-a transformat statutul de predicator într-o continuă orgie, Aretha a rămas însărcinată la 12 ani, iar la 15 ani avea deja doi copii cu doi tați. De atunci s-a luptat toată viața cu dependența de alcool.

Cuprinsă de nesiguranță, a devenit o divă dificilă, certîndu-se cu alte vedete pe care era geloasă și a ajuns "la cuțite" cu rudele sale și cu unii dintre colegi.
Și totul a pornit din copilărie: cînd Aretha avea șase ani, mama ei a plecat de acasă din cauza soțului abuziv și s-a mutat în Buffalo, New York.

A murit cînd Aretha avea nouă ani, iar copiii au fost crescuți de multe secretare și iubite ale tatălui lor.

Traumatizată de moartea mamei și probabil influențată de comportamentul complet inconștient al tatălui, Aretha a devenit un copil hipersexualizat la o vîrstă fragedă. Cîntărețul de soul Sam Cooke a susținut că au avut o aventură cînd ea avea 12 ani iar el 23.

Aretha a născut primul din cei patru copii ai săi cu doar două luni înainte de a împlini 13 ani și l-a botezat Clarence, după tatăl ei. Deși au circulat zvonuri că ar fi fost copilul acestuia, un coleg de școală a lăsat-o însărcinată.

Norocul ei a fost că și-a dorit mult să fie cîntăreață. A renunțat la școală cînd avea 12 ani și și-a lăsat copilul în grija bunicii din partea mamei, "Big Mama", cum îi spunea, și și-a urmat tatăl în "Caravana Gospel", cîntînd voce și la pian. Își amintea că atunci a suportat multe situații de segregare doar ca să poată mînca în unele restaurante sau pentru a folosi baia în benzinăriile în care opreau.

Bani din prostituție, dependență de alcool, haos

La 18 ani, s-a mutat la New York și a semnat primul contract cu casa de înregistrări Atlantic Records. Succesul muzical de care începea să se bucure contrasta puternic cu dezastrul din viața personală.

S-a căsătorit cu primul ei soț, Ted White, în 1961, cînd avea doar 19 ani. Obișnuit cu mediul infracțional de pe străzile din Detroit, el i-a finanțat primii ani de carieră cu banii din prostituție. "Dar nici nu ezita s-o plesnească și nici nu-i păsa dacă-l vedea cineva cînd îi dădea una", își amintea producătorul ei muzical, Otis Taylor.

Dezechilibrată interior, Aretha a început să mănînce și să bea compulsiv. Alcoolul a ajutat-o să-și înece nefericirea mariajului. În 1967, cînd cînta "Respect" într-un concert, a căzut de pe scenă și și-a rupt o mînă, susținînd mai tîrziu că a fost orbită de un reflector. Alteori a fost arestată pentru tulburarea liniștii publice și și-a anulat multe concerte pe nepusă masă. "Bea atît de mult că am crezut că e pe punctul unei prăbușiri", a povestit sora ei, Carolyn despre perioada căsniciei vedetei cu White. Ea a născut al treilea copil cu el, dar a divorțat în 1969.

În următorul deceniu, artista a reușit să-și țină sub control dependența de alcool, dar nu și alimentația, iar viața ei sexuală a rămas haotică. "Era regina muzicii soul și cred că atunci îi privea pe iubiții săi ca pe supușii săi", declara fostul ei partener, Dennis Edwards, solistul formației The Temptations.

Franklin a avut un alt copil cu  Ken Cunningham, managerul ei de turnee, iar în 1978 s-a căsătorit cu al doilea soț, Glynn Turman, un actor. Pe atunci începuse să nu mai aibă hit-uri de mare succes, dar muzica ei continua să placă publicului.

Echilibrul mental al cîntăreței era fragil și resimțea acut presiunile industriei, povestește sora ei. 

"Se temea că nu era destul de bună ca artistă, destul de frumoasă ca femeie și destul de devotată ca mamă. Nu știu cum s-o numesc, dar avea o mare, mare nesiguranță. Obișnuia să bea mult ca să scape de anxietate și urca imediat pe scenă, purtînd coroana divei de nepătruns", a spus Carolyn.

Fratele ei, Cecil, a internat-o de mai multe ori într-o clinică din Connecticut după episoade repetate de epuizare nervoasă. Se punea pe picioare, apoi începea din nou să cînte și ajungea iar pe patul spitalului. Cînd presa a scris despre nesiguranța sa psihică, Franklin a lansat tot felul de zvonuri despre viața sa minunată, inventînd povești despre iubiți misterioși și anunțînd că se mărită cu un bărbat care nu știa nimic despre asta.

Gelozie și aere de divă

Franklin era o divă și o cîntăreață genială, dar ca om avea multe lipsuri. Era foarte geloasă pe alți artiști. Odată, în timp ce înregistra un cîntec cu vedeta muzicii Gospel Mavis Staples, Franklin a spus că vocea acesteia e atît de joasă, încît abia se aude. Pe Barbra Streisand și Diana Ross în special le privea ca pe rivalele care urmăreau să-i fure coroana.

Prietenia cu alți artiști ținea pînă cînd Franklin găsea un motiv de supărare și îi trecea pe ceea ce numea "lista neagră".

În 1989, a cîntat în duet cu Whitney Houston piesa "It Isn't, It Wasn't, It Ain't Never Gonna Be". Whitney era atunci cea mai mare cîntăreață pop din lume, dar Franklin a fost rece cu ea și neprietenoasă – a intrat în studio cu aere de "regina Aretha, adevărata divă". Piesa n-a fost un succes, iar Franklin a dat vina pe ea: "Whitney n-avea talentul și maturitatea ca artist de înregistrări", a susținut ea.

Aretha îi lua de sus și pe bărbații din muzică. Pe Luther Vandross îl apela numai pe numele de familie, iar el n-o scotea din "Miss Franklin" cînd a produs albumul ei din 1981. "Rupturile sunt specialitatea ei", spunea Ruth Bowen, agentul și bunul prieten al vedetei. Surorile Arethei erau bune cîntărețe, dar ea a încercat de cîteva ori să le distrugă carierele.

Aretha s-a certat și cu rudele sale cînd tatăl ei a petrecut ultimii cinci ani de viață în comă după ce a fost împușcat în timpul unei tentative de jaf, în 1979. Decisă să nu dea vreun semn de slăbiciune, ea a refuzat să accepte ajutorul medical de care familia credea că acesta avea nevoie. "A adunat suferința și a transformat-o în furie. Era drama unei dive. A fost greu pentru ea să se descurce cu tristețea extremă.

În loc să caute înțelegere, ea își ieșea din minți. Se enerva. Avea o furie fără motiv. O nebunie", a povestit o sursă.

Salvatorul Clinton

Aretha Franklin a căpătat o teamă de călătorii, îndeosebi de zbor, și a zburat ultima oară cu avionul în 1982. Pleca în turnee numai cu autocarul și chiar și atunci refuza să plece la drum pe vreme rea sau să traverseze Rocky Mountains, lanțul muntos din Vestul Statelor Unite. Imposibilitatea de a cînta peste hotare sau pe Coasta de Vest i-a afectat serios activitatea, scrie Tom Leonard.

Imensul ego și cariera i-au fost salvate de Bill Clinton. Acesta avea nevoie de voturile alegătorilor de culoare și a rugat-o să cînte la Convenția democrată din 1992. Cînd a devenit Președintele SUA, Clinton a răsplătit-o invitînd-o să cînte la Casa Albă și oferindu-i cîteva funcții oficiale, iar publicitatea i-a revitalizat cariera. Și-a cumpărat o haină din blană de nurcă atît de mare, încît trebuia să aibă scaunul ei cînd se așeza.
Aretha a continuat să ignore casele de înregistrări și cererile pentru turnee, iar curînd situația sa financiară s-a înrăutățit pe fondul cheltuielilor extravagante. Magazinul Saks Fifth Avenue a dat-o în judecată pentru a recupera contravaloarea unor cumpărături de 262.000 de dolari, îndeosebi blănuri (marea ei slăbiciune) și pantofi. 

La un moment dat, avea peste 30 de procese pentru servicii neplătite unor florari, instalatori și alți furnizori. Dar toate aceste neplăceri pălesc pe lîngă ceea a dat acestei lumi: vocea sa, talentul fabulos și un imens tezaur, muzica la care a ținut pînă în ultimul moment.

Aretha Franklin a plecat dintre noi la 76 de ani, lăsîndu-ne o moștenire imensă, cea mai bună muzică soul cîntată de o femeie, după părerea multora. A plecat după o viață dedicată pasiunii sale fantastice, în care a avut puterea de a trece peste neîmplinirile personale pentru a-și afirma talentul. Nimeni n-ar fi putut s-o facă mai bine decît ea: o femeie cu o tinerețe chinuită și un suflet permanent tulburat, dar în care pulsa talentul ce avea să-i schimbe destinul – doar Aretha Franklin era în stare de așa ceva, să se transforme dintr-o condamnată la nefericire într-o regină.