Galileo Galilei a fost unul dintre cei mai cunoscuți savanți ai Renașterii. Astronom, fizician, inginer, filosof și matematician, Galilei a jucat un rol cheie în Revoluția Științifică și a rămas în istorie pentru conflictul său cu Inchiziția romană: ca susținător al teoriei heliocentrice, Galilei a fost judecat de Inchiziție pentru erezie, forțat să se dezică de convingerile sale și să-și petreacă restul vieții în arest la domiciliu. 

Galileo Galilei s-a născut la Pisa în 1564, în familia muzicianului Vincenzo Galilei. Galileo, primul dintre cei șase copii ai familiei, a devenit el însuși un bun muzician, dar a fost îndemnat de tatăl să urmeze o carieră în domeniul științelor, mai exact în medicină. 

Catolic convins, Galileo a fost tentat să devină preot, dar la insistențele tatălui său, s-a înscris la cursurile de medicină de la Universitatea din Pisa. A fost însă atras mai mult de matematică și a renunțat la medicină pentru a se dedica studiului acestei științe. Era încă foarte tânăr când a inventat termoscopul, precursorul termometrului. 

În 1589, Galileo a primit catedra de matematici de la Universitatea din Pisa, unde predă până în 1592, când se mută la Padua pentru preda geometrie, mecanică și astronomie. 

În iulie 1609, Galileo a aflat despre invenția telescopului, iar în curând și-a fabricat singur unul. A fost un moment cheie pentru Galilei, care a început astfel să-și îndrepte atenția către cer. A descoperit că Luna nu era plată și nici nu avea suprafața netedă, ci că este o sferă cu munți și cratere. A descoperit că Venus are mai multe faze, la fel ca Luna, demonstrând astfel că planeta se rotește în jurul Soarelui. A descoperit și că Jupiter are proprii lui sateliți, care se învârt în jurul său, nu al Pământului – încă o dovadă că teoria geocentrică – potrivit căreia corpurile cerești se învârt în jurul planetei noastre – nu este corectă. 

Galileo a început astfel să adune din în ce mai multe dovezi în sprijinul teoriei lui Copernicus (teoria heliocentrică), contrazicând doctrina oficială a Bisericii – asta în pofida faptului că era un om credincios. Considera însă că teoria heliocentrică nu este în contradicție cu Biblia, susținând că scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană și că știința pur și simplu oferă o perspectivă diferită, mai exactă. 

Din cauza acestor teorii, Galileo Galilei a intrat în atenția Inchiziției, care considera teoria lui Copernicus ca fiind eretică. În 1616, lui Galilei i s-a ordonat să nu predea și să nu apere în niciun fel această teorie, ordin pe care savantul l-a respectat timp de șapte ani – parțial pentru a nu-și complica situația, parțial pentru că era un catolic fidel. 

„Eppur si muove” - Și totuși, se învârte

Însă în 1623, cardinalul Maffeo Barberini, un prieten de-ai lui Galilei, a devenit Papă, sub numele de Urban VIII, și i-a permis acestuia să-și continue munca în astronomie și chiar să o publice, cu condiția să rămână obiectiv și să nu susțină teoria heliocentrică. În 1632, Galilei a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, o lucrare construită ca un dialog între trei personaje: un susținător al teoriei lui Copernicus, un adversar al acesteia și un personaj imparțial. Deși savantul a susținut că opera sa este una neutră, Inchiziția a fost de altă părere. 

Astfel, Galileo Galilei a fost chemat la Roma și judecat de către Inchiziție sub acuzația de erezie. Procesul a avut loc între septembrie 1632 și iulie 1633, timp în care omul de știință nu a fost închis. A fost însă amenințat cu tortura pentru a fi forțat să cedeze. Astfel, Galileo Galilei a admis că sprijinise teoria heliocentrică și că lucrarea sa putea fi interpretată ca susținând această teorie. Condamnat pentru erezie, Galilei, care nu s-a dezis niciodată cu adevărat de convingerile sale, a fost ținut în arest la domiciliu până la sfârșitul vieții.

Viața privată

În pofida convingerilor religioase, Galileo Galilei a avut trei copii în afara căsniciei cu Marina Gamba, partenera sa de viață: două fete, Virginia și Livia, și un fiu, Vincenzo. Considerând că fiicele sale ilegitime nu se vor putea căsători – sau temându-se de posibilele cheltuieli cu zestrele în cazul în care ele și-ar fi găsit totuși soți, Galileo Galilei le-a împins pe Virginia și Livia către viața monahală. Vincenzo, recunoscut ulterior ca fiu legitim, a devenit moștenitorul legal al tatălui și a devenit un muzician cunoscut. 

Galileo Galilei a murit în ianuarie 1642, la vârsta de 77 de ani. Conducătorul marelui ducat al Toscanei de la acea vreme, Ferdinand II, ar fi vrut ca savantul să fie înmormâtat în corpul central al Bazilicii Sfintei Cruci din Florența, dar Papa Urban VIII s-a opus – Galilei fusese, în fond, condamnat de biserică pentru erezie. Înmormântat în altă parte, corpul său a fost mutat în corpul central al basilicii în 1737, când a fost inaugurat și un monument în cinstea sa.

Sursa: historia.ro